TRICOMONAS s. m. Nume dat mai multor protozoare flagelate, cu corpul piriform, parazite la oameni și la unele animale (Trichomonas). – Din fr. trichomonas.

piriform adj. m., pl. piriformi; f. sg. piriformă, pl. piriforme

POICHILOCIT s.n. Globulă roșie cu aspect de obicei piriform, care apare în unele anemii. [Pron. po-i-. / < fr. poïkilocyte, cf. gr. poikilos – variat, kytos – celulă].

PIRIFORM, -Ă adj. În formă de pară. [< fr. piriforme, cf. lat. pirum – pară, forma – formă].

PIRIFORM, -Ă adj. în formă de pară. (< fr. piriforme)

POICHILOCIT s. n. globulă roșie cu aspect piriform, în unele anemii. (< fr. poïkilocyte)

BERGAMÓTĂ (< it.) s. f. 1. Fructul bergamotierului (arbore din genul citrus), galben, piriform, cu pulpă acidă din care se extrage acid citric și care conține, în coajă, un ulei esențial foarte parfumat, esența de b. fiind utilizată ca bază a apei de colonie și la parfumarea lichiorurilor. 2. (Și în forma pergamotă) Numele unui soi de pere mari, aproape, rotunde, galbene, zemoase și aromate. ♦ (Adjectival) Pere bergamote.

amásă și amánsă f., pl. e (ngr. amás, goagă, nucă de jucat la chĭoc). Un fel de corcodușă vînătă piriformă timpurie.

SOCODOR, com. în jud. Arad, situată în S C. Crișurilor, pe cursul inf. al Crișului Alb; 2.306 loc. (2005). Stație de c. f. Nod rutier. Arie de protecție specială avifaunistică (colonie de stârci). Pe terit. com. S. au fost descoperite (1930, 1948) vestigiile unei așezări din Epoca bronzului, aparținând Culturii Otomani (1.900-1.300 î. Hr.), în care s-au găsit străchini, oale cu două toarte, cești, vase piriforme cu decor (brâie în relief sau alveolare) sau incizat (spirale, arcade, ghirlande). Aici au fost descoperite și câteva morminte gepide de înhumație (sec. 5-6) cu inventare alcătuite din mărgele, de sticlă, piepteni, castroane ș.a. În V com. S. a fost identificată o necropolă de înhumație (sec. 8) aparținând avarilor, în care s-a găsit o scară de șa din fier, o cataramă din bronz ș.a. În satul S., menționat documentar în 1299, se află biserica Buna Vestire (1763), cu iconostas pictat în 1786.

*pirifórm, -ă adj. (lat. pirum, pară, și form ca în di-form). În formă de pară: fructu renfuluĭ e o capsulă piriformă.

PURKINJE (PURKYNE) [púrkiñe], Jan Evanghelista (1787-1869), medic și histolog ceh. Cercetări și descoperiri în domeniul fiziologiei și anatomiei microscopice. A fondat primul Institut de fiziologie din lume. Unul dintre creatorii teoriei celulare. Folosește pentru prima oară termenul de protoplasmă. A descris mai multe formațiuni, care îi poartă numele – Celule P., celule ale sistemului excito-conducător din miocard, care asigură excitația ritmică a miocardului și propagarea excitației în masa acestuia. – Rețeaua P., arborizație a țesutului excito-conducător ale cărui fibre pătrund în masa miocardului, conducând excitația la fibrele ventriculelor. – Neuroni piriformi P., neuroni care alcătuiesc unul dintre straturile scoarței cerebelului.

renf m. (cp. cu ung. rémfa, lemn de care se atîrnă vitele tăĭate, și cu vgr. rómbos, romb, sfîrlează, din cauză că fructu renfuluĭ e o capsulă piriformă care atîrnă și se învîrtește). Trans. Curcubețică. – Greșit scris remf. Cp. cu anfi-, canforă, triunf.

piriform adj. m., pl. piriformi; f. piriformă, pl. piriforme

TRICOMONAS s. m. Gen de protozoare flagelate, cu corpul piriform, parazite la oameni și la unele animale (Trichomonas). – Din fr. trichomonas.

PIRIFORM, -Ă, piriformi, -e, adj. În formă de pară.

Aristolochia clematitis L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (periant cilindric, umflat Ia partea de jos, iar Ia vîrf lățit, alungit) galbene-deschis, cîte 3-5 la subsuoara frunzelor. Fruct, capsulă piriformă. Plantă perenă, erbacee, glabră, tulpină dreaptă, neramificată. Frunze ovat-cordate.

Ficus carica L. « Smochin ». Arbust (cca 5 m înălțime) sau, mai rar, arbore, ramificat de la bază, ramuri groase, puțin numeroase, cenușii sau puțin verzi, scoarța netedă, lujeri groși, verzi. Receptaculul piriform sau sferic închide numeroasele flori mici, unisexuat-monoice sau dioice; în partea inferioară florile femele, care au lipite la bază cele 5 sepale, cele mascule în partea superioară, formate din 3 sepale și 3 stamine. La maturitate, receptaculul (smochina) devine cărnos, dulce, neted, suculent, comestibil. Frunze mari, caduce, alterne, cordat-ovate, cenușii, întregi ori palmat-lobate, nervate, cu 3-5 lobi, adînc-sinuate, neregulat-dințate, pe partea superioară cu peri scurți, rigizi, pe cea inferioară cu peri scurți, moi.

FREESIA Klatt, FRESIA, fam. Iridaceae. Gen originar din Africa de S, 2 specii, erbacee, perene, cu tuberobulbi mici, piriformi, alungiți sau aproape sferici, protejați de un înveliș pergamentos. Rădăcini subțiri care pătrund adîn.c în sol. Frunze așezate pe 2 rînduri, înguste, liniar-lanceolate, sesile, cu nervuri paradele. Flori constituite pe tip 3, alogame, hermafrodite, protogine, grupate, cca 12, într-o inflorescență în formă de spic unilateral. Tijă florală subțire, uneori curbată. Inflorescențe decorative, plăcut mirositoare, cu o gamă destul de mare de culori și nuanțe, de la cele mai închise (albastru, violet, mov, roșu) la mai deschise (roz, galben, crem). și apoi la albul imaculat. Flori simple sau invoalte de mărimi diferite. Fruct, capsulă trivalvulară cu cca 15 semințe brun-roșiatice, colțuroase sau rotunde.

Galanthus elwesii Hook. f. Specie care înflorește primăvara, devreme. Are cea mai mare floare, din gen, cca 4 cm diametru, alba cu pete verzi-închis pe marginea petalelor, în vîrful unei tulpini de cca 30 cm înălțime. Frunze (cca 20 cm lungime, 2 cm lățime), verzi-albăstrui. Bulb piriform, ovoid, cu. înveliș brun.

Calathea makoyana (Morren) Nichols. (syn. Maranta makoyana Morren). Specie cu frunze (20-22 cm lungime, 9-10 cm lățime) ovate, netede, cu vîrf bont sau mic, lung-pețiolate (pețiol de cca 25 cm), pe partea superioară verzi-oliv sau crem, cu pete ovale sau piriforme, cafenii-închis spre roșcat, dispuse de o parte și de. alta în lungul nervurii principale, pe partea inferioară cu același desen dar în roșu, pe fața netedă, gălbuie, a frunzei. Plantă de 50-55 cm înălțime. Rizom cu multe rădăcini ramificate și ușor tuberizate la vîrf (Pl. 15, fig. 85).

Chionodoxa luciliae Boiss. Specie care înflorește primăvara, devreme. Flori albastre în formă de stea cu centrul alb, în raceme. Plantă erbacee (cca 15 cm înălțime), bulb mic, piriform, alb, tunicat. Frunze lanceolate, de aceeași lungime cu tulpina, netede, mici, verzi, ușor-canaliculate. Tulpină roșiatică, netedă, erectă (Pl. 20, fig. 114).

LAGENARIA Ser., TIDVĂ, fam. Curcubitaceae. Gen cu o singură specie originară din părțile tropicale ale Africii și Asiei. Plantă erbacee, anuală, pubescentă,. agățătoare sau tîrîtoare: Lagenaria siceraria (Mol.) Standley (syn. L. vulgaris Ser.). Specie care înflorește vara-toamna. Flori (5 petale libere, acute, stil cu 3 stigmate bilobate, 3 stamine, caliciul campanulat sau, infundibuliform cu 5 sepale lanceolate îndepărtate) monoice, mari, albe, singulare, în axa frunzelor, cu pedunculi lungi. Frunze alterne, aproape întregi sau sinuat-dentate, cordiforme la bază și rotunde la vîrf. Pețiolul este însoțit de 2 glandule. Cîrceii opuși frunzelor sînt ramificați. Fructul, lung de cca 0,95 na, piriform, cu gît subțire și lung, cu coajă lemnoasă, galbenă, albicioasă, la început, pubescent, fragil, mai tîrziu glabru. Semințe (pînă la 2 cm lungime) albe, invers-ovate, triunghiulare sau oblonge, cu vîrf rotunjit său retezat.

Lilium regale Wils. Specie care înflorește la începutul verii. Flori pedunculate (foliolele perigonului oblong-lanceolate, vîrfurile puțin curbate în afară, albe, la bază, în interior, galbene, la exterior roz-violacee, antere cu polen galben-auriu), foarte mirositoare, infundibuliforme, orizontale, dispuse pînă la 15, rar 20, în ciorchine umbeliform, terminal, pe o tulpină înfrunzită, înaltă pînă la 1,30 m. Frunze liniare verzi-închis. Bulbi piriformi, cca 9 cm diametru, purpurii.

NARCISSUS L., NARCISE, fam. Amaryllidaceae. Gen originar din nordul Africii, regiuni mediteraneene și Europa Centrală, cca 32 specii erbacee, bulboase. Bulb ovoid, rotund, piriform, piriform-lunguieț, globulos-piriform, gros-piriform. Flori (6 stamine, perigon compus din foliole mai mult sau mai puțin asemănătoare, ovate, oblonge sau uneori înguste, dispuse în formă de raze- farfurie, din centrul lor ridicîndu-se un tub sau un inel numit coronulă, antere mai mult sau mai puțin bilobate) în funcție de specie, mici (miniatur), pînă la cca 10 cm diametru, tubuloase sau coronate, simple sau învoite, albe sau galbene, cu petale albe și coronulă galbenă sau coronulă galbenă cu margine roșie etc., cu sau fără miros, cu tulpină unifloră sau multifloră. Frunze lat-liniare, puțin canaliculate, glaucescente, cilindrice, ascuțite la vîrf sau ensiforme. Fruct, capsulă.

Narcissus biflorus Curt. Specie care înflorește la sfîrșitul primăverii. Flori albe- gălbui cu coronulă galbenă, dispuse 2, rar 1 sau 3, pe o tulpină înaltă pînă la 45 cm. Frunze, cca 4 liniare, lungime 30-60 cm și 1,5 cm lățime, verzi-cenușii. Bulbi globuloși pînă la oblong-piriformi, 3-6 cm diametru.

Narcissus poeticus L. Specie care înflorește spre sfîrșitul primăverii. Flori (foliolele periantului ovat-oblonge, albe-curat, coronulă cu mult mai scurtă, creponată, galbenă-anrie, pe margini roșie) singulare, parfumate, dispuse terminal pe o tulpină înaltă pînă la 45 cm. Frunze liniare, cenușie-glauc, lungi pînă la 40 cm și late pînă la 1 cm. Bulb cu diametru de 2-4 cm, piriform.

ORNITHOGALUM L., LUȘCĂ, fam. Liliaceae. Gen originar din Europa, Asia și Africa, pînă la 105 specii, erbacee, vivace, bulboase. Flori (perigon cu 6 foliole libere) mari, parfumate, verzi pe dinafară, albe în interior, după înflorire devin în întregime albe, pedunculate, dispuse în formă de racem terminal. Frunze liniare, întregi, canaliculate. Bulb alb, piriform. Fruct, capsulă.

Scilla peruviana L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori purpurii, albastre, stelate, numeroase, dispuse în ciorchini mari, terminali, pe un peduncul de pînă la 30 cm înălțime. Frunze verzi-închis, numeroase, așezate în rozetă. Bulb piriform.

Tulipa oculis-solis St. Amans. Specie care înflorește primăvara. Flori mari, solitare, erecte, dispuse în vîrful unei tulpini scapiforme, 30-60 cm înălțime, roșii sau rozee, cu striațiuni mai închise, perigon cu 6 foliole lanceolate, care au la bază o pată alungită, neagră-albăstruie, antere erecte. Frunze, 3-4, mari, liniar-lanceolate, ascuțite, distanțate, întins-erecte, ondulate pe margini. Plantă erbacee, bulb piriform.

POICHILO- (POICILO-, POECHILO-, POIKILO-) „variat, variabil”. ◊ gr. poikilos „pătat, variat, pestriț” > fr. poecilo- și poikilo-, germ. poeikilo-, it. poichilo-, engl. poecilo- > rom. poichilo-, poicilo-, poechilo- și poikilo-. □ ~blast (poikiloblast) (v. -blast), s. n., eritroblast cu formă variabilă; ~cit (poikilocit) (v. -cit), s. n., globul roșu piriform, cu morfologie anormală; ~dermie (poikilodermie) (v. -dermie), s. f., afecțiune cutanată caracterizată prin atrofii reticulare și pigmentații, care dau pielii un aspect pestriț; ~dinamic (v. -dinamic), adj., (despre hibrizi) cu absența caracterului unuia dintre părinți; ~ginie (v. -ginie), s. f., polimorfism al femeilor; ~hidru (poikilohidru) (v. -hidru), adj., (despre plante) cu umiditate variabilă la nivelul protoplasmei, în funcție de umiditatea aerului înconjurător; ~sindeză (v. -sindeză), s. f., împerechere neregulată a cromozomilor, ca valențe variabile, în cazul meiozei unui hibrid; ~term (poikiloterm) (v. -term), adj., s. m.^[1], (animal) care își modifică temperatura corpului după temperatura mediului ambiant; sin. poichilotermie^[2]; ~termie (v. -termie), s. f., însușire a unor animale de a fi poichiloterme; ~timie (poikilotimie) (v. -timie), s. f., dispoziție afectivă instabilă; ~xerofite (poiciloxerofite) (v. xero-, v. -fit), s. f. pl., plante xerofite care în perioada de uscăciune îndelungată ajung în stare de anabioză. corectat(ă)

poichilocit sn [At: DN³ / P: po-i~ / Pl: ~e / E: fr poïkilocyte] Globulă roșie cu aspect de obicei piriform, care apare în unele anemii.

tricomonas sm [At: DN² / E: fr trichomonas] (Zlg) Gen de protozoare flagelate, cu corpul piriform, parazite la oameni, la unele animale și la unele păsări (Trichomonas).

piriform, ~ă a [At: POLIZU, P. 22/25 / Pl: ~i, ~e / E: fr pyriforme] În formă de pară².

piriform adj. m., pl. piriformi; f. piriformă, pl. piriforme