amulet n. obiect purtat ca prezervativ de boale (și amuletă): la gât o amuletă pentru diochiu AL.

antidot n. 1. contra-venin; 2. fig. prezervativ: munca este un antidot al urîtului.

apărător, ~oare [At: PSALT. SCH. 49/88 / V: (îrg) -riu / Pl: ~i, ~oare / E: apăra + -(ă)tor] 1 a Care apără. 2 smf (Adesea în credințe religioase, ca atribut al lui Dumnezeu) Persoană care apără Si: ocrotitor, sprijinitor, (iuz) scutitor. 3 sm (Înv) Prezervativ. 4 smf (Jur) Persoană care pledează, înaintea unei instanțe judecătorești, o cauză. 5 smf (Înv; în vechea organizare judecătorească) Persoană care avea dreptul de a pleda numai în fața instanțelor inferioare, fără a avea un titlu universitar. 6 sf Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze ovale și flori purpurii, care crește prin tufișuri, la margini de pădure, prin locuri necultivate în iulie-august (Clinopodium vulgare) Si: (reg) somnișor. 7 sf (Bot; reg) Busuiocul-cerbilor.

balon, baloane, s. n. 1. prezervativ. 2. (la pl.) sâni mari. 3. (tox.) prezervativ sau balon din plastic în care se vinde pe străzi heroina.

benghiu (sbenghiu) n. 1. bucățică de taftă neagră ce femeile își puneau pe față ca s’arate mai albe: obrazul dres cu roșu și ’mpestrițat cu benghiuri AL.; 2. fig. pată sau semn negru: glodu ’ți lipește benghiuri pe nas AL.; 3. pată neagră făcută în fruntea copiilor mici, cu cerneală ori cu funingine, ca prezervativ în contra deochiului: mama îi făcea câte un benghiu boghet în frunte, ca să nu-și prăpădească odorul Cr. 4. o varietate a jocului în arșice: jocul în sbenghiu ISP. [Turc. BENK, lit. pată].

capișon, capișoane s. n. (glum.) prezervativ.

capot (capoate), s. n. – 1. Manta militară. – 2. Halat, îmbrăcăminte de casă. – Mr. capot. It. capotto, prin intermediul tc. kapot (Cihac, II, 40; Șeineanu, II, 87); cf. ngr. ϰαπότο sau ϰαπότα, bg., rus. kapot, ceh., mag. kaput. Din același cuvînt it. vine fr. capote, care a dat în rom. capotă, s. f. (manta militară; acoperiș pliabil al unui automobil; prezervativ), cu der. capota, vb. (a se scufunda; a se nărui) și capotaj, s. n. (încuietoarea capotei unui automobil; răsturnare).

captalan m. 1. Mold. plantă mirositoare cu frunze mari și flori purpurii (Petasites); poporul o consideră ca un prezervativ în contra ciumei și cu foile-i cele late se acopăr stupii: pune deasupra roiului niște captalani CR.; 2. captar. [Ung. KÁPTALAN, stup].

cauciuc, cauciucuri s. n. prezervativ.

căciuliță, căciulițe s. f. prezervativ

CONDOM s. v. prezervativ.

CONDOM s. n. prezervativ. (< fr. condom)

condom s. n. Prezervativ ◊ „Într-un raft [la sex-shop] strălucește ceva: sunt sofisticatele condoame fosforescente care costă 3000 lei.” As 187/95 p. 3 (din fr. condom; PR – înc. sec. XX)

cruce f. 1. pedeapsă greco-romană: un fel de spânzurătoare de care se legau făcătorii de rele; 2. lemnul de care fu pironit Isus; 3. fig. religiunea creștină și simbolul ei exterior: fă-ți cruce; cu crucea în sân, om sfânt și (ironic) ipocrit; a pune cruce, a scoate la vânzare (terenuri însemnate cu o cruce) și a lăsa uitării; cruce de voinic, bărbat integru (sub raportul fizic și moral), viteaz, voinic; pe crucea mea! formulă de confirmare a unui jurământ; crucea ta! înjurătură amenințătoare (uneori și desmierdătoare): cruce de aur în casă! exclamare prezervativă la pomenirea necuratului (v. ucigă-l crucea); cruce-ajută! sinonim cu Doamneăjută; și semnul crucii tras la începutul abecedarului: bățul în care era așezată fila cu cruce-ajută CR.; 4. Tr. iubită; cruce mândră, cruce dragă, cruce ’n pământ mă bagă POP. (v. frate); 5. nume a două sărbători: Crucea mare, înălțarea Crucii (14 Sept.); Crucea mică, Tăierea capului Sf, Ioan Botezătorul (29 Aug.); 6. Crucea roșie, societate înființată prin convențiunea internațională stipulată la Geneva în 1864, spre a ușura relele inevitabile ale răsboiului; membrii săi se consideră ca neutri și poartă ca semn o cruce roșie pe un fund alb; 7. medalie de vitejie în formă de cruce: Crucea Sf. Ana, Crucea Sf. Andreiu; Crucea trecerii Dunării, medalie acordată militarilor cari au trecut în Bulgaria în răsboiul pentru independență (1877); mare Cruce, cel ce are gradul cel mai înalt în unele ordine de cavalerie; 8. dispozițiune în forma crucii: fearele puse cruciș în lumina ferestrelor, lemnul pus; cruciș pe oiștea căruței; 9. pl. a) Tr. 17 snopi de grâu (cu unul d’asupra care se numește popă); b) drept la mijloc: tocmai la amiazi când va fi soarele în cruci ISP.; a se face cruce, a se încrucișa, despre drumuri (v. răscruce); 10. odinioară regiment: toate crucile de pedestrași OD.; 11. odinioară, în Mold. V. lude; 12. nume de plante: crucea-pământului, numită și brânca ursului; crucea-voinicului, plantă cu rizomul puternic și florile de un frumos albastru (Hepatica). [Lat. CRUCEM].

diafragmă s. f. ♦ 1. (constr.) Planșeu, placă ◊ „Pentru prima oară în oraș, apartamentele au fost proiectate pe două niveluri, cu scări interioare, sistem duplex. Blocurile cu 11 nivele sunt construite din diafragme de beton armat, turnate în cofraje metalice plane universale.” R.l. 25 IV 77 p. 5. ♦ 2. (med.) Contraceptiv mecanic pentru femei ◊ „În cazul în care femeia alăptează, metodele de elecție (contraceptive) sunt: minipilula (pilula cu progesteron), metodele de barieră (prezervativ, diafragme, spermicide), steriletul.” Z. 13 VI 95 p. 4 (din fr. diaphragme; DT, LTR; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

drăgaică f. 1. ziua nașterii sf. Ioan Botezătorul (24 Iunie): la Drăgaică se țin bâlciurile din Buzău și Mizil; 2. numele celei mai frumoase dintre fetele țărance aleasă la această sărbătoare și hora plină de vioiciune jucată de acele fete; 3. plantă cu florile galbene aurii și plăcut mirositoare, din care se fac buchete în ziua de Drăgaică: ele se pun la ferestre, la poartă și chiar pe case ca aducătoare de noroc și ca prezervativ în contra relelor (Gallium verum). [Derivat din dragă: în Muntenia: drăgaică, în Moldova sânziene (v. această vorbă)].

ducă-se-pe-pustii! int. exclamațiune prezervativă împotriva necuratului. ║ m. 1. fam. dracul: acolo șade ducă-se-pe-pustii; 2. pop. epilepsie: îi apucă ducă-se-pe-pustii AL.

fluturaș, fluturași s. m. 1. formular completat de participanții la concursurile Pronosport. 2. prezervativ. 3. afiș de mici dimensiuni distribuit în scopuri publicitare.

glugă, glugi s. f. (glum.) prezervativ.

gumă de șters SIDA expr. prezervativ.

iazmă f. 1. (Banat) aghiasmă; 2. monstru: iazma ce a născut păcatul AL.; 3. nălucă, vedenie urîcioasă: a slăbit ca o iazmă; 4. fig. iazma neîncrederii o urmăria pretutindeni OD.; 5. femeie foarte slabă, numai oase și piele. [Aiasma, sau apa sfințită e întrebuințată ca prezervativ împotriva duhurilor rele, de unde sensul de fantomă].

Ielele f. pl. 1. zine rele, în număr de trei, cari paralizează pe oameni; ele sunt stăpânele vânturilor și joacă noaptea în vârtejul văzduhului, unde răpesc pe muritori: atunci trecură Ielele de mâini ’n horă prinse BOL. Ielele i-au luat gura și picioarele CR.; luat de Iele, pornit val-vârtej; luat din iele, paralizat; 2. Bot. coarda Ielelor, rătunjoară (fiartă în vin, se bea pentru vindecarea paraliziei). [Termen eufemistic ele – dânsele – spre a se evita consecințele fatale ale rostirii adevăratului lor nume; alte epitete prezervative sunt: Frumoasele, Șoimanele, Vântoasele].

neprotejat adj. în sint. contact sexual neprotejat 1992 Fără prezervativ v. cabinet de planificare familială, seropozitiv

planificare familială sint. s. Controlul nașterilor într-o familie ◊ „După naștere, femeia este mai motivată ca oricând pentru a folosi metodele de planificare familială. Pentru a preveni apariția unei sarcini nedorite, imediat după naștere se pot folosi mijloace contraceptive moderne, reversive. În cazul în care femeia alăptează, metodele de elecție sunt: minipilula (pilula cu progesteron), metodele de barieră (prezervativ, diafragme, spermicide), steriletul.” Z. 13 VI 95 p. 4 (trad. din engl. familial planning)

prezervativ a. care are puterea de a prezerva. ║ n. remediu ce prezervă: citirea e un prezervativ în contra urîtului.

PREZERVATIV, prezervative, s. n. Remediu folosit pentru prevenirea unui inconvenient (mai ales a unei boli). ♦ Mic tub elastic închis la un capăt, folosit de bărbați în timpul contactului sexual ca protector împotriva bolilor venerice sau ca mijloc anticoncepțional. – Din fr. préservatif.

PREZERVATIV, prezervative, s. n. Mijloc care servește la preîntîmpinarea unui inconvenient (mai ales a unei boli).

prezervativ, ~ă [At: ÎNV. TAB., ap. URSU, T. Ș. 260 / V: (iuz) ~ese~, (înv) ~văt~ / Pl: ~i, ~e / E: fr préservatif, lat praeservativus, ger Präservativ] 1-2 snf, a (Remediu sau soluție) care servește la preîntâmpinarea unui inconvenient, mai ales a unei boli. 3 sn (Spc) Mic tub elastic, de obicei confecționat din latex, închis la un capăt, folosit de bărbați în timpul actului sexual ca mijloc de protecție împotriva bolilor venerice sau ca mijloc contraceptiv.

PREZERVATIV, prezervative, s. n. Remediu folosit pentru prevenirea unui rău. ♦ Mic tub elastic închis la un capăt, folosit de bărbați ca protector împotriva bolilor venerice sau ca mijloc anticoncepțional. – Din fr. préservatif.

prezervativ s. n., pl. prezervative

PREZERVATIV, -Ă adj. Care prezervă; apărător, preventiv. // s.n. Remediu folosit pentru prevenirea unui rău, a unei boli. ♦ Mic tub elastic închis la un capăt, folosit de bărbați ca anticoncepțional sau pentru prevenirea unei îmbolnăviri prin contact sexual. [< fr. préservatif].

PREZERVATIV s. v. (livr.) condom.

prezervativ s. n., pl. prezervative

PREZERVATIV ~e n. 1) Remediu care servește la preîntâmpinarea unui inconvenient (mai ales a unei boli). 2) Tub mic elastic închis la un capăt, folosit ca mijloc de protecție împotriva bolilor venerice sau ca anticoncepțional. /<fr. préservatif

prezervativ s. n., pl. prezervative

PREZERVATIV balon, capișon, cauciuc, căciuliță, fluturaș, gumă de șters SIDA, protex, scufiță.

PREZERVATIV, -Ă I. adj. care prezervă; preventiv. II. s. n. remediu pentru prevenirea unui rău, a unei boli. ◊ mic tub elastic închis la un capăt, folosit de bărbați ca anticoncepțional sau pentru prevenirea unei îmbolnăviri prin contact sexual; condom. (< fr. préservatif)

*prezervatív, -ă adj. (nlat. praeservativus). Care servește la prezervare: remediŭ prezervativ. S. n., pl. e. Remediŭ prezervativ: sobrietatea e cel maĭ bun prezervativ contra boalelor.

prezervator, prezervatoare, adj. (înv.) prezervativ, (remediu, soluție), care servește la preîntâmpinarea unui inconvenient.

prezervator, ~oare a [At: MAN. SĂNĂT. 34/6 / V: ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: fr préservateur] (Îvr) Prezervativ (2).

*profiláctic, -ă adj. (vgr. pro-phylaktikós). Med. Prezervativ, care te ferește de boală: măsurĭ, picăturĭ profilactice.

protex protexuri s. n. prezervativ.

Prut m. numele acestui fluviu figurează în locuțiunea Mold. slut la Prut! ducă-se pe pustii! (exclamațiune prezervativă): m’a cunoscut!... slut la Prut! AL. (unul din malurile Prutului aflându-se în stăpânirea Rușilor până la 1918).

ptiu! int. 1. imită sgomotul când se scuipă; 2. exclamațiune prezervativă: ptiu, drace!.

pușchie f. Mold. bășicuță pe limbă: pușchie pe limbă-ți! exclamațiune prezervativă la pomenirea unei nenorociri. [Lat. PUSTULA].

sânziene (sâmziene) f. pl. 1. sărbătoarea nașterii sfântului Ioan (24 Iunie), cu câteva zile înainte și în urmă; 2. zilele acestea, epoca florilor; 3. flori galbene ce cresc pe câmp și înfloresc către sfârșitul lui Iunie (numite și floarea lui sf. Ioan, iar în Munt. drăgaică): ele se împart la biserică în ziua de sânziene și se poartă apoi ca un prezervativ în contra duhurilor necurate. [Dela Sân-Jiane, Sân-Ziane, numele bănățean al sfântului Ioan Botezătorul: sânjuane, sânzuene, Tr. floarea lui sf. Ioan]. V. Sânziană.

scufiță, scufițe s. f. 1. cap. 2. prezervativ.