prezervativ, ~ă [At: ÎNV. TAB., ap. URSU, T. Ș. 260 / V: (iuz) ~ese~, (înv) ~văt~ / Pl: ~i, ~e / E: fr préservatif, lat praeservativus, ger Präservativ] 1-2 snf, a (Remediu sau soluție) care servește la preîntâmpinarea unui inconvenient, mai ales a unei boli. 3 sn (Spc) Mic tub elastic, de obicei confecționat din latex, închis la un capăt, folosit de bărbați în timpul actului sexual ca mijloc de protecție împotriva bolilor venerice sau ca mijloc contraceptiv.