12 definiții cuprind toate cuvintele căutate (maximum 11 afișate)

Următoarele cuvinte au fost ignorate deoarece sunt prea comune: de

*compánie f. (rus. kompániĭa, d. fr. compagnie, care vine d. pain, pîne; vfr. compain, tovarăș, cu care mănîncĭ pînea împreună; it. compagnia. V. cumpanie). Arm. Trupă pedestră (sfert de batalion) comandată de un căpitan. Companíe (fr. -gnie, it. -gnia). Grupă, ceată. Tovărășie, asociațiune, societate comercială saŭ alt-fel. Și compania, formulă care, pe o firmă, înlocuĭește numele celor-lalțĭ asociațĭ. În companíe, împreună, în tovărășie: în companíe cu cineva, în companía luĭ. Damă de companíe, damă care ține tovărășie alteĭa. V. guvernantă.

COMPANÍE1 s.f. Însoțire, tovărășie. ◊ (În trecut) Damă de companie = Persoană angajată (într-o familie burgheză) pentru a îngriji o persoană bătrână sau bolnavă. 2. Grup de persoane care-și petrec timpul împreună, care se distrează împreună. 3. Societate pentru exploatarea ținuturilor coloniale. ♦ Întreprindere comercială (de tip capitalist) recunoscută de legi ca persoană juridică; societate comercială. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. compagnie, it. compagnia].

suivántă s.f. (înv.) damă de companie.

DÁMĂ, dame, s. f. I. (Astăzi rar, de obicei arhaizant sau ironic) 1. Doamnă, cucoană. Regret, conițele mele, că trebuie să mă văd jignit de dame atît de fine. DUMITRIU, B. F. 38. C. Negruzzi ne spune că damelor le era rușine să știe bine romînește și, ca să dovedească neștiința limbii romîne, pronunțau: «mozicule», «nu stiu», «zos». IBRĂILEANU, SP. CR. 74. Cu multă bunăvoință din partea unor tineri politicoși, care merg pînă la o stație apropiată, se fac locuri pentru dame. CARAGIALE, O. II 160. ◊ Damă de companie = femeie angajată în familiile burgheze ca să îngrijească de o persoană bătrînă sau bolnavă sau să-i țină de urît. Acum nu mai cad, pentru că merg totdeauna întovărășită de dama mea de compsnie. CAMIL PETRESCU, T. III 196. ◊ Loc. adj. De damă = femeiesc. Pantofi de damă. ♦ Soție. Te îmbrățișez din tot sufletul, alăturînd pentru dama ta resprectele mele. GHICA, A. 599. 2. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. Mai lasă-le dracului damele alea. CAMIL PETRESCU, U. N. 215. II. 1. (La jocul de cărți, de obicei urmat de determinări) Fiecare din cele patru cărți pe care este înfățișată figura unei femei. Baba trase din brîu cărți soioase și rupte la colțuri... Dădu Vitoriei dama de cupă, ca s-o menească încet deasupra buzelor. SADOVEANU, B. 51. 2. (La jocul de șah) Regină. 3. (La pl.) Joc la care se folosesc pioni sau discuri, unele albe, altele negre, pe o tablă ca cea de șah.

COMPANÍE1, companii, s. f. 1. Însoțire, tovărășie. Am călătorit în compania fratelui meu.Nu se poate nime jălui că nu e în bună companie. NEGRUZZI, S. I 328. ◊ (În societatea burghezo-moșierească) Damă (sau doamnă) de companie = persoană angajată în familiile burgheze ca să îngrijească de o persoană bătrîră sau bolnavă. Acum nu mai cad, pentru că merg totdeauna întovărășită de dama mea de companie. CAMIL PETRESCU, T. III 196. Nu am stat de vorbă decît cu doamna de companie. PAS, L. I 252. 2. Grup mic de persoane care-și petrec vremea împreună; societate. Gătindu-se bucatele, compania s-a pus la masă. NEGRUZZI, S. I 82. 3. (În economia capitalistă) Societate comercială de transport sau industrială. Trecuse în Austria, în serviciul unei companii industriale. GALACTION, O. I 224. Vaporul Urania al companiei Cunard. GHICA, S. 532. Compania drumului de fier m-a însărcinat cu ridicarea planului; căci sunt inginer topograf. ALECSANDRI, T. I 358. ♦ (În statele colonialiste) Societate pentru exploatarea și înrobirea unor ținuturi coloniale. Compania Indiilor a asigurat Angliei stăpînirea și exploatarea nemiloasă a Indiei.

COMPANÍE1, companii, s. f. 1. Tovărășie, însoțire. ◊ Damă (sau doamnă) de companie = persoană angajată să îngrijească de o persoană bătrână sau bolnavă sau ca să-i țină de urât. 2. Grup mic de persoane care-și petrec vremea împreună; societate. 3. Mare întreprindere constituită sub formă de societăți (industriale, comerciale, de transport). – Din fr. compagnie.

COMPANÍE1, companii, s. f. 1. Tovărășie, însoțire. ◊ Damă (sau doamnă) de companie = persoană angajată să îngrijească de o persoană bătrână sau bolnavă sau ca să-i țină de urât. 2. Grup mic de persoane care-și petrec vremea împreună; societate. 3. Asociere de persoane fizice și juridice, constituite în societăți comerciale, în vederea efectuării de acte de comerț. – Din fr. compagnie.

companíe1 sf [At: ȘINCAI, HR. III, 154/10 / V: cumbá~, (înv) cum~ / A: compánie / Pl: ~ii, (înv) ~pắnii / E: fr compagnie, it compagnia, ger Kompagnie, rs кoнпaния] 1 Însoțire. 2 (Îs) Damă de ~ Persoană angajată (într-o familie) pentru a îngriji pe cineva. 3 (Îas) Persoană care însoțește pe cineva în călătorii, în schimbul unei remunerații. 4 (Îas; dep) Prostituată. 5 Grup de persoane care își petrec timpul împreună. 6 Mare întreprindere constituită sub formă de societăți (industriale, comerciale, de transport). 7 Societate pentru exploatarea unor ținuturi coloniale. 8 Societate comercială.

GALÁNT, -Ă, galanți, -te, adj. 1. (Despre bărbați) Curtenitor, manierat, politicos față de femei. Galant însă ca totdeauna, tînărul director a dat brațul veteranei. ANGHEL, PR. 121. Scene... cu cavaleri galanți, cu vînători. ODOBESCU, S. III 136. Pe vremea aceea nu era lucru lesne de a fi galant și nu fiecine îndrăznea a face curte. GHICA, S. 41. ◊ (Adverbial) O, rămîn cu plăcere, cu mare plăcere, Nadina! făcu Miron, galant. REBREANU, R. I 258. 2. (Despre gesturi, atitudini, vorbe, versuri etc.). Plăcut, seducător, cuceritor. Evantia... era în compania galantă a tînărului secretar. BART, E. 85. Să-mi scrii spre pedeapsă, chiar acum, pe albumul meu, versuri galante. HOGAȘ, M. N. 34. Dama cochetează cu privirile-i galante. EMINESCU, O. I 162. ◊ Aventură (sau intrigă) galantă = aventură de dragoste. Dacă nu mă înșel, faceți aluziune la aventurile mele galante? HOGAȘ, H. 97. 3. Darnic, generos. (Adverbial) Ai nevoie de ceva bani, Mînecuță?Deocamdată nu. – Bine; cînd ai nevoie, îmi spui. Eu cu prietenii mă port galant. SADOVEANU, P. M. 190.

dámă1 sf ֺFN 85 / Pl: ~me, (înv) dămi / E: fr dame] 1 (Asr) Femeie. 2 (Asr) Doamnă. 3 (Îla) De ~ Pentru femei Si: femeiesc. 4 (Spc; înv) Soție. 5 (Înv; îs) ~ de onoare, rar ~ de palat, ~ de cinste Femeie (din aristocrație) care se află în serviciul unei prințese, al unei regine etc. 6 (Îs) ~ de companie Femeie angajată pentru a însoți sau a se ocupa de o persoană în vârstă, mai ales cu scopul de a o distra. 7 (Înv) Iubită. 8 (Șîs ~ de consum sau iuz, ~ publică) Prostituată. 9 (La jocul de cărți; adesea urmat de determinări) Fiecare dintre cele patru cărți pe care este înfățișată figura unei femei. 10 Piesă principală la jocul de șah care poate fi mutată în orice direcție, atât în linie dreaptă, cât și în diagonală Si: regină. 11 (Mpl; înv; îcs) Joc de ~me Joc alcătuit din puluri albe și negre care se mută după anumite reguli pe o tablă asemănătoare cu cea de șah. 12 (Pre) Pul. 13 (Buc; pan) Model în țesătura unui covor care constă într-un desen geometric, realizat în două culori, asemănător tablei de șah.

*dámă f., pl. e (fr. dame, d. lat. dómina, doamnă). Titlu dat uneĭ femeĭ de condițiune, chear nemăritate, dar nu uzitat la vocativ, nicĭ unit cu numele de familie: doamna cutare e o doamnă cultă. La dans, femeĭe în opoz. cu cavaler. O figură la cărțile de joc. A doŭa piesă la jocu de șah. Un joc pe damier. V. companíe.