cav adj. m., pl. cavi; f. sg. cavă, pl. cave

concav adj. → cav

CAV ~ă (~i, ~e) Care ține de cavitate; propriu cavității. ◊ Vână ~ă vână care transportă sângele la inimă. /<fr. cave

PARTAL ~e n. Bucată, parte din cava. /<bulg. partal

VÂNĂ vine f. 1) Vas sangvin prin care sângele circulă spre inimă; venă. ◊ ~ portă vâna care primește sângele din organele abdominale și-l duce în ficat. Vine cave cele două vine care aduc sângele în auriculul drept al inimii. Vine pulmonare vine ce se deschid în auriculul stâng și ale căror ramificații străbat plămânii. A avea sânge în vine a fi energic, plin de viață. A-i îngheța (sau a i se slei) cuiva sângele în vine a se speria foarte tare; a fi cuprins de frică. 2) pop. (la om și la unele animale) Țesut cărnos contractil care asigură mișcarea corpului și a organelor lui; mușchi. ◊ Tare de ~ (sau vârtos la ~) înzestrat cu o mare putere fizică; puternic; voinic. Slab de ~ lipsit de putere fizică; slăbănog. A fi numai ~ a) a fi musculos; b) a fi foarte iute. 3) mai ales la pl. pop. Parte a piciorului dintre genunchi și gleznă; gambă. ◊ A se lăsa (sau a ședea) pe vine a sta cu genunchii îndoiți fără a se sprijini de ceva. A i se muia vinele (sau picioarele) cuiva a fi cuprins de slăbiciune. Cu coada între vine cuprins de rușine. 4) Masă compactă și continuă de substanță minerală sau de roci eruptive aflată în crăpăturile scoarței terestre; filon. ~ auriferă. 5) Strat de apă care se găsește în interiorul solului; pânză subterană de apă. 6) Șuviță de lichid. 7) bot. Fiecare dintre ramificațiile vaselor purtătoare de sevă pe suprafața unei frunze. [G.-D. vinei] /<lat. vena

AZIGOS adj. invar. (Despre o formație anatomică) Impar. ◊ Venă azigos = venă care face legătura dintre cele două vene cave. [Scris și azygos. / < fr. azygos, cf. gr. a – fără, zygos – par].

CAV, -Ă adj. (Tehn.) Gol, care nu are nimic în interior. ♦ Vînă cavă = nume dat fiecăreia dintre cele două vine principale care aduc sîngele la inimă. [< fr. cave, cf. lat. cavus – găunos].

CELO²- Element de compunere savantă cu semnificația „gol”, „cav”, „scobit”. [Și -cel. / < fr. coel(o)- < gr. koilos – scobit, cav].

EGUTOR s.n. Cilindru cav la mașina de format plăci de fibră, care servește la stoarcerea apei din material. ♦ Dispozitiv cu o sită metalică servind la stoarcerea celulozei. [< fr. égouttoir].

cavă, cave, s.f. (reg.) adâncitură, scobitură, parte concavă a unui lucru; găvan.

cauă s. f. – Ființă imaginară înspăimîntătoare, bau-bau. Creație expresivă de la cuvîntul cau (cf. bau), care se spune uneori pentru a speria copiii. Originea onomatopeică a cuvîntului a fost indicată numai de Pascu, I, 116. După Cihac, II, 645, din ngr. ϰαυγᾶς „ceartă”. Tiktin îl derivă din lat. cave „ai grijă”, opinie pe care o resping Pușcariu 322 și REW 1785. În sfîrșit, Pușcariu, Dacor., V, 404-6 și DAR, pornește de la rut. kava „sperietoare”, care pare a avea aceeași origine expresivă, dar care nu convine fonetic. Aceleiași rădăcini expresive îi aparțin căuna (var. căuni), vb. (a lătra), cheuni (var. chiuni), vb. (a striga, a face zgomot), cf. scheuna, băuna.

drîng interj. – Exprimă zgomotul produs de lovirea unei foi de metal. – Var. drînga, dranga, sdrîng(a). Mr. sdring. Creație expresivă. Se întîlnește cu drîng, s. n. (băț încovoiat pentru bătut lîna), din sl. drogu „bîtă”, astfel încît este greu de stabilit dacă drîng, s. n. (drîmbă) provine dintr-unul din aceste două cuvinte. Pentru posibila legătură semantică între „bîtă” și „drîmbă”, cf. lat. tignum „bîtă”, cava tigna „trăsură”; fr. guimbarde „trăsură” și „drîmbă”; sl. drǫgŭ › rus. drogá „targă” › droagă, s. f. (Mold., căruță), droangă, s. f. (Mold., clopoțel). Totuși, Cihac, II, 101 și Candrea derivă acest cuvînt de la sb. drnda „oblînc”, iar Conev 67 din bg. drănkam „a bate clopotele”; după Scriban ar fi doar var. de la drîmbă. Der. (s)drăngăni (var. drîngăi, mr. sdîngînescu), vb. (a răsuna, a zornăi; înv., a bate din palme; a cînta prost la un instrument muzical; a cînta la drîmbă); (s)drăngăneală (var. (s)drăngănitură), s. f. (dăngănit); sdrăngănel, s. m. (clopoțel); (s)drăngălău, s. f. (crai, curtezan), cf. drăgălău. Cf. drîmbă.

AZIGOS adj. inv., s. f. (venă) care face legătura dintre cele două vene cave. (< fr. azygos)

CAV, -Ă adj. (despre obiecte) care are o cavitate. ♦ venă ~ă = fiecare dintre cele două vene principale care aduc sângele la inimă. (< fr. cave, lat. cavus)

CAVI- elem. cavo-.

CAVO-/CAVI- elem. „cavitate”. (< fr. cavo-, cavi-, cf. lat. cavus, scobit)

CAVOGRAFIE s. f. radiografie a unei vene cave, prin injectarea unui lichid radioopac. (< fr. cavographie)

CAVOMANOMETRIE s. f. studiu al presiunii din interiorul unei vene cave. (< fr. cavomanométrie)

PORTO-CAVĂ adj. (anat.) care aparține venei porte și venei cave. (< fr. porto cave)

POSTCAVĂ s. f. (anat.) vena cavă inferioară sau ascendentă. (< engl. postcava)

TROMBOSTAZĂ s. f. sindrom datorat unei staze venoase, în teritoriul venelor cave sau pulmonare. (< fr. thrombostase)

cavă, cave s. f. (cart.) sumă de bani pe care jucătorul de pocher este obligat s-o prezinte partenerilor de joc înainte de începerea partidei.

perle de cavernă (pl.), (engl.= cave pearl, cave pisolite) pisolite formate prin precipitare din soluții agitate, după căderea picăturilor din tavanul peșterilor, în aceleași mici bazinete sau depr. în care granulele de diferite origini devin centri de cristalizare pentru carbonatul de calciu (calcit, rar aragonit).

CAVĂ, cave, adj. f. (În expr.) Vînă cavă = nume dat fiecăreia dintre cele două vine care duc sîngele la inimă. – Fr. [veine] cave.

CAVE NE CADAS! (lat.) ia seama să nu cazi! – În cortegiile triumfale la romani, în spatele învingătorului, se afla un sclav, care-i spunea aceste cuvinte, avertisment împotriva trufiei.

*baroscóp n., pl. oape (d. vgr. báros, greutate, și skopéo, examinez, privesc. V. scop). Fiz. Un aparat de constatat greutatea aeruluĭ saŭ că un corp pus în aer pierde din greutate o parte care corespunde cu volumu de aer deslocuit. – Baroscopu e inventat de Otto de Gericke (†1686) și se compune dintr’o balanță de care este atîrnată o boambă cavă și o greutate. Cînd încălzești boamba, aeru din ĭa se face maĭ ușor, și boamba se ridică puțin. Tot așa, dacă acoperĭ balanța c’un clopot de sticlă și scoțĭ aeru din clopot, boamba, ne maĭ sprijinindu-se pe aer, se lasă puțin în jos. E principiu luĭ Arhimede aplicat la aer.

MALUM ALIENUM CAVE GAUDIUM FACIAS TUUM (lat.) nenorocirea altuia nu trebuie să te bucure – Balbus, „Sententiae”, 110.

ardéĭ m., pl. tot așa (d. ard, fiindcă unele speciĭ ard saŭ ustură. D. rom. vine ung. ardél). Vest. O plantă solanee culinară originară din America tropicală (cápsicum ánnuum). Fructu eĭ seamănă cu domata, dar e maĭ lungăreț și cav. La maturitate se înroșește. – În est piper (pop. chiper) roș. V. gogoșar.

beșícă (est) și bășică (vest) f., pl. beșici, bășicĭ (lat. vésica, beșică; it. besciga și vescica, pv. vesiga, fr. vessie, sp. vejiga, pg. bexiga; alb. măšikă. D. rom. vine sîrb. bešika). Receptacul membranos care conține urina în corpu animalelor saŭ împlinește altă funcțiune la peștĭ orĭ păsărĭ. Unflătură pe corp produsă de arsură, de cizma care te roade orĭ pe palme de multă muncă, de gimnastică ș.a. Bulbuc, glob cav, unflătură formată de apă, maĭ ales de săpun: fericirea e ca beșicile de săpun, plouă cu beșicĭ. Beșică de boŭ, țiplă pusă în loc de geam (în vechime).

*cav, -ă adj. (lat. cavus). Găunos, scobit, gol pin ăuntru: trunchĭ cav. Scobit, înfundat, scofîlcit: obrajĭ cavĭ. Anat. Vinele cave, cele care se termină la auricula dreaptă a inimiĭ.

*cavérnă f., pl. e (lat. caverna, d. cavas, cav). Scobitură mare, peșteră, grotă.

*cavóŭ n., pl. urĭ (fr. caveau, dim. d. cave, pivniță, d. lat. cavus, cav). Boltă, criptă (de înmormîntat morțiĭ uneĭ familiĭ).

*celenterát, -ă adj. și s. (vgr. kotlos, cav, și énteron, intestin). Zool. N. pl. (subînț. animal). Animal cu o singură cavitate, care reprezentă prima cavitate digestivă formată direct din oŭ, ca polipiĭ (idra, meduza, coraliŭ, gorgona și sifonoforiĭ): celenteratele formează o ramură a regnuluĭ animal. – În ainte se zicea zoofit.

boștúr și (ob.) -ĭur, -ă adj. (d. boștură). Est. Cav, găunos: un nuc boștur.

*concáv, -ă adj. (fr. concave, d. lat. con-cavus. V. cav). A căruĭ suprafață e scobită și sferică: oglindă concavă. V. convex.

*decavéz v. tr. (fr. dé-caver, d. cave, sumă de banĭ pe care jucătoru și-o pune înainte, d. caver, care vin d. it. cavare, a scobi, adică „a scoate banĭ la joc”, lat. cavare, a scobi, cavus, cav). Fam. Rasolesc, lefteresc, ĭaŭ cuĭva toțĭ baniĭ la joc.

*emisfér n., pl. e (vgr. ῾emi-sphairion). Jumătate de sferă. Fie-care din cele doŭă jumătățĭ ale globuluĭ terestru saŭ ale sfereĭ cereștĭ separate de ecŭatoru pămîntuluĭ saŭ al ceruluĭ. Emisferele din Magdeburg (numite așa după Otto de Gericke, care la 1654, pe cînd era primaru Magdeburguluĭ, a făcut întîĭa oară experiența), niște jumătățĭ de sferă metalice cave care se aplică exact una pe alta și în care se face vid. Ne maĭ suferind atuncĭ de cît presiunea aeruluĭ de afară, ele se țin așa de tare una de alta, în cît trebuĭe forța maĭ multor caĭ ca să le separĭ.

*excavéz v. tr. (lat. éx-cavo, -áre, d. cavus, cav). Scobesc pămîntu, sap făcînd cavitățĭ.

MAGAZÍN² (< fr., engl.) s. n. Publicație periodică ilustrată cuprinzând materiale din domenii variate sau (cu determinări) dintr-un anumit domeniu (ex. „Magazin istoric”). Prima publicație europeană de acest gen a apărut în Marea Britanie (1731) și s-a numit „Gentleman’s Magazine”, fiind editată de Edward Cave. În România, în secolul trecut, termenul a fost folosit și cu sensul de revistă specializată în studii de istorie, literatură, știință etc. (ex. „Magazin istoric pentru Dacia”).

1) fund n., pl. urĭ (lat. fŭndus, alb. funt, it. fondo, sard. fundu, fr. fond[s], pv. fons, sp. hondo, pg. fundo. V. fond, latifundiŭ). Partea cea maĭ de jos a unuĭ lucru cav: fundu unuĭ pahar, sac, puț, rîŭ; uneĭ mărĭ, văĭ. Fig. Fundu inimiĭ, adîncu inimiĭ. Partea cea maĭ depărtată de intrare saŭ de punctu principal: fundu uneĭ pivnițe, uneĭ grădinĭ, a muta un funcționar în fundu țăriĭ. Bucată de lemn, lată și groasă, de tăĭat carne, de pus mamăliga ș. a. A da de fund, a ajunge la fund. A face economie de la fundu saculuĭ, cînd nu țĭ-aŭ maĭ rămas de cît puținĭ banĭ. Sac (saŭ butoĭ) fără fund, om care nu se maĭ satură.

gáură f., pl. găurĭ (d. lat. caulae, cavitățĭ, deschizăturĭ, saŭ *cávula, d. căvus, cav, scobit. V. găun). Vest. Bortă, cavitate, scobitură: gaură într’un dinte, într’un arbore, într’o foaĭe. Iron. Locuință foarte sărăcăcĭoasă, bîrlog, bordeĭ. Gaură de șarpe, ascunzătoare de șarpe (V. vizuină). A te ascunde într’o gaură de șarpe, într’un loc unde nu te maĭ poate găsi nimenea. Batistă cu găurĭ saŭ cu găurele, batistă cu ajur (fr. â jour). Doară nu se va face gaură’n cer, nu va peri lumea (făcînd cutare lucru).

2) găún n., pl. e (lat. *cavo, -ónis, d. cavus, cav. scobit. V. gaură. Dos. Cavitate, scorbură.

*geódă f., pl. e (vgr. geódes, ca pămîntu). Bulgăre mineral cav și plin de cristale pin ăuntru.

MAMMOTH CAVE v. Mamut, Peștera ~.

MAMUT, Peștera ~ (MAMMOTH CAVE [mæməθ keiv]), cea mai mare peșteră din lume, situată în partea central-estică a S.U.A., în SV statului Kentucky, în platoul Cumberland, la 45 km ENE de Bowling Green. Este formată din 23 de avene, 47 săli uriașe, legate între ele prin 225 galerii, cu o lungime totală de 480 km (din care 240 km explorate), dispuse pe cinci niveluri, până la o adâncime de 300 m. Conține numeroase râuri subterane, lacuri, domuri (între care se remarcă Domul Mamut/Mammoth Dome, lung de 164 m, lat de 61 m și înalt de 36 m), stalactite, stalagmite, flori de gips și diverse concrețiuni. Bogată faună cavernicolă (greieri, crustacee, viermi etc.). Descoperită în 1797 de vânătorul american Hutchins și explorată prima oară în 1809. În jurul peșterii a fost creat (1926) un parc național extins pe 21,3 mii ha. Turism.

*macaroánă (oa dift.) f., pl. e (ngr. makarónĭa, d. it. maccheroni, ven. macaroni, pl.). Cocă (pastă de făină) prefăcută în fire lungĭ și groase (saŭ și în cilindre cave) care, drese cu unt și brînză, se ferb și se mănîncă. Mold. nord (fr. macaron). Picromigdală. V. fidea.

plútă f., pl. e (vsl. *plutva, sîrb. plutva, plută, plût, plută [de dop], rus. plot, rudă cu vgr. plotós, plutitor. V. plavie, flotă). Aparat de plutire compus din maĭ multe grinzĭ unite între ele și care a fost primu fel de corabie pe rîurĭ: braziĭ din munțiĭ Moldoveĭ se prefac în plute și se scurg pe Siret la Galațĭ. Un fel de plop alb (pópulus álba) care crește pe lîngă ape (Munt.), numit și plutaș (Bz.). Substanță densă și foarte ușoară pe care o produce scoarța unuĭ fel de stejar (quércus súber) și din care se fac dopurĭ, tălpĭ ș. a. (Acest stejar crește pin Portugalia, Spania, sudu Franciiĭ, Italia, Algeria ș. a. Recolta pluteĭ se face primăvara pin tăĭeturĭ care despart scoarța în plăcĭ). Bucățică de lemn, de papură orĭ un dop de plută care susține pe apă sfoara uneĭ undițe. Bucata de dop de plută care susține ĭasca în candelă. (Poate fi și o turtă de porțelan cavă și perforată la mijloc saŭ o lamă de tinichea sprijinită de marginile vasuluĭ și încovoĭată pînă la suprafața unt-de-lemnuluĭ). Nufăr (alb), plutniță (Munt.). – În Serbia plĭută.

*receptácul n., pl. e (lat. receptáculum, d. recípere, a primi. V. în-cep, rețetă). Loc de adunare, de scurgere: marea e receptaculu tuturor apelor, vîna cavă e principalu receptacul al sîngeluĭ. Fig. Iron. Partiduluĭ e receptaculu tuturor șarlatanilor. Bot. Fundu caliceluĭ.

zgăŭ n., pl. urĭ (cp. cu cav). Ps. S. ș. a. Pîntece. Măruntaĭe. Azĭ. Banat. Adîncătură în munțĭ.

cav adj. m., pl. cavi; f. cavă, pl. cave

CAVĂ, cave, adj. f. (Numai în expr.) Vînă cavă = nume dat fiecăreia dintre cele două vine care duc sîngele la inimă.

HUSAR, husari, s. m. (Ieșit din uz) Militar din cavalerie (mai ales la unguri și polonezi). Husari leși porniră pe dată la Hotin ca s-aducă, în carîte grele, pe doamna Elisabeta. SADOVEANU, O. VII 154. Se umplea aerul pînă în depărtare de țipete și de vorbe, cave ar fi făcut să roșească o întreagă cazarmă de husari. HOGAȘ, DR. II 49. Badea nalt ca ș-un husar, Lelea pînă la pieptar. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 431.

cavei, caveiuri, s.n. – (reg.) Cafea. – Var. de la cafea (MDA) (< tc. kahve, kave < arab. quahwa); e posibil ca forma cavei să derive din magh. kávé „cafea”.

cavnic, s.m. – 1. (reg.; arh.) Lucrător în exploatare minieră de suprafață; săpaș. 2. (top.) Cavnic, localitate (minieră) în jud. Maramureș. – Din cav, cavă „groapă, cavernă” (< lat. cavus) + suf. -nic.

Althaea ficifolia (L.) Cav. Specie bienală. înflorește vara-toamna. Flori mari, simple, aurii sau portocalii, în spice terminale. Frunzele la baza tulpinii palmat-sectate (7 lobi), cu vîrf bont și neregulat-dentate, cele spre vîrf lanceolate. Plantă înaltă pînă la 2 m.

Althaea rosea Cav. Specie care înflorește vara-toamna. Flori (caliciul extern, 6 lacinii, cel intern 5-fidat, 5 petale pentru florile simple, puțin crestate la vîrf, crenate și păroase) de cca 9 cm în diametru, învoalte sau simple, purpurii, rar galbene sau albe, cu numeroase varietăți și soiuri unicolore sau panașate, galbene, roz, albe, roșii, violete etc, dispuse (1-2) axilar, sesile, în spice terminale, lungi pînă la 1 m. Plante erbacee, păroase (peri aspri). Tulpină dreaptă, simplă sau puțin ramificată în partea mijlocie; speciile perene pînă la 4 m înălțime, cele anuale pînă la 1,5 m. Frunze alterne, lung-pețiolate, cordiforme, cu 5-7 lobi, crenate (Pl. 5, fig. 29).

ASTERANTHERA Hanst., ASTERANTERA, fam. Gesneriaceae. Gen cu o singură specie, în pădurile din regiunile ploioase din Chile: Asteranthera ovata (Cav.) Hanst. Tufă mică, agățătoare în locurile de origine, în Europa cultivată destul de rar, neagățătoare, înaltă de 25-30 cm. Florile (caliciul verde, segmentat în părți egale, corolă îngustă spre vîrf, se lățește într-o margine cu 2 buze, 4 stamine lungi, anterele concrescute în formă de stea, discul nu prea dezvoltat) roșii, 4-5 cm lungime, singulare sau cîte 2. Înflorește vara. Tijele subțiri poartă frunze ovat-eliptice, lungi de cca 5-35 mm, late de 2-3 mm, acoperite pe partea superioară cu păr alb, pe partea inferioară mai puțin păroase.

Banksia marginata Cav. Specie cu flori galbene în spic lung de 8-9 cm. Frunze lanceolate, mai mari pe ramurile neflorifere și mai puternic zimțate. Plantă sub formă de tufa, cu ramuri păroase, înaltă de 4-5 rn.

Bouvardia longiflora (Cav.) H.B.K. (syn. Aegineția longiflora Cav., B. humboldtii hort.). Specie care înflorește la sfîrșitul verii-toamna. Flori (sepale spatulat-lanceolate pînă la liniare) mari, albe, parfumate, singulare sau cîte 2-3, în axa frunzelor, spre vîrful ramurilor, formînd un ciorchine umbelat, terminal. Frunze opuse, ovate, cu vîrf ascuțit, la bază cuneiforme, glabre, stipele cu 1 dinte sau mai mulți. Tufă sau semitufă înaltă de 0,50-1 m. Lujeri glabri în 4 muchii.

DAHLIA Cav., GHEORGHINE, DALIE fam. Compositae. Gen originar din Mexic și Guatemala, cca 15 specii, perene, ierbacee sau semilemnoase, cu rădăcini tuberizate, cărnoase, fasciculate. Tulpini (cca 2 m înălțime) fistuloase, ramificate, glabre sau pubescente. Frunze opuse, penate, eu segmente ovate,. ascuțite, serat-dentate sau incise. Flori simple sau învoalte, cele radiale divers colorate, pe receptacul comun, reunite în calatidii (înconjurate de un invc- lucru dublu serial, cel intern compus din cca 14 foliole, cel extern din 5 foliole) mari, dispuse la vîrful peduncuiilor, axilare, mai întîi pendente. La specia tipică florile centrale sînt galbene, mici, tubuloase, cele marginale liguloase, abia vizibile și viu colorate în roșu-stacojiu. Are numeroase varietăți cu flori de diferite forme și culori (albe, galbene, roșii, violet), cu capitulele voluminoase, avînd toate florile ligulate sau toate tubuloase, cu tuburile largi, divers colorate, uneori unicolore, alteori panașate. înflorește aug.-oct. Fructele sînt achene. (Pl. 28, fig. 162).

Dahlia pinnata Cav. (syn. D. rosea Cav.; D. variabilis Willd. Desf.). Plantă glabră sau pubescentă (peste 1 m înălțime), cu tulpină fistuloasă, ramificată, aspect de tufă, la bază lemnificată. Rădăcini cărnoase, în formă de tuberculi, fuziforme, fasciculate. Frunze mari, opuse, lobate, cu lobii ascuțiți. Flori ligulate, avînd toate culorile afară de albastru (unicolore, striate, punctate sau pătate), dispuse în capitule.

Dahlia coccinea Cav. Specie cu tulpină scurtă, ramificată. Frunzele mai înguste decît la specia precedentă. Flori simple, în capitule (în mijloc cu flori tubuloase, galbene, iar în jur flori ligulate, roșii) lung-pedunculate. încrucișată cu alte specii s-au obținut soiuri cu port de 0,50-1 m și cu flori divers colorate, dintre care unele se pot cultiva ca anuale.

DOMBEYA Cav., DOMBEIA, fam. Sterculiaceae. Gen originar din Africa și Madagascar, cca 98 specii. Flori (caliciul cu 5 lacinii, petale mari, stigmat cu 5 crestături) dispuse în inflorescențe mari, în formă de umbelă sau ciorchine, în axa frunzelor. Fruct, capsulă. Frunze mari, pubescente, în formă de stea. Arbori sau arbuști.

EPACRIS Cav., EPACRIS, fam. Epaeridaceae. Gen originar din Australia și Noua Zeelandă. cca 38 specii cu creștere în formă de tufă. Frunze numeroase, persistente, mărunte, aspre, pețiolate sau nepețiolate, cu vîrf ascuțit, mai mari la baza plantei. Flori tubuloase cu colorit viu (stamine așezate în cerc și antere cu 2 loji, corolă tubuloasă sau infundibuliformă), așezate la subsuoara frunzelor, pe un peduncul scurt. Fruct, capsulă.

EUCRYPHIA Cav., EUCRIFIA, fam. Eucryphiaceae. Gen originar din America Latină și Australia, 5 specii. Flori mari, albe, în axa frunzei, 4 sepale legate între ele la înflorire, după aceea cad, 4 petale, număr mare de stamine. Semințe aripate. Arbori sau arbuști cu frunze lucioase, persistente, opuse, simple sau penate.

Eucryphia cordifolia Cav. Specie care înflorește vara. Flori albe (cca 7 cm diametru), singulare în axa frunzei, iar spre vîrful Lăstarilor mai adunate. Frunze cordiforme, oblonge, lungi de cca 7 cm, lucioase, dentate. Arbore, în patrie cca 12 m înălțime, lujeri pubescenți.

FRANCOA Cav., FRANCOA, fam. Saxifragaceae. Gen care are o singură specie: Francoa sonchifolia Cav. Specie erbacee, pînă la 1 m înălțime, glanduloasă, păroasă sau pîsloasă. Frunze lirate, penate, glanduloase, nervuri în formă de plasă. înflorește primăvara-vara. Flori albe, roșii sau roz, la bază cu pete închise (pe tip 4-5), în ciorchine, simpli.

Geranium cinereum Cav. Specie care înflorește vara. Flori roz-închis, purpurii pînă la alb, în general cu striuri mai închise la culoare și maro la bază. Frunze adînc-lobate, ușor-albăstrui. Plantă, cca 13 cm înălțime, perenă, recomandată pentru grădini alpine, în poziții însorite.

HUMATA Cav., HUMATA, fam. Polypodiaceae. Gen originar din Malayezia pînă în Japonia, Himalaya și Madagascar, cca 42 specii, mici, epifite, cu frunzele distanțate, simple, lanceolate, penate sau triunghiulare, pieloase, glabre; nervuri libere destul de late, sori în vîrful nervurilor; pornesc dintr-un rizom lung, tîrîtor; solzii rizomului, la bază, peltați, spre vîrf îngustați.

Ipomoea tricolor Cav. [syn. I. rubro-coerulea Hook.; Pharbitis rubro-coerulea (Hook.) Choisy]. Specie care înflorește vara-toamna. Flori, cca 9 cm diametru (tubul și gîtul corolei albe, marginea mai întîi roșie apoi albastră-pal), dispuse 3-4 pe un peduncul gol în interior. Frunze ovat-cordiforme, scurt-ascuțite. Plantă volubilă, tulpina înaltă de cca 3,5 m (Pl. 42, fig. 244).

Jovellana violacea (Cav.) G. Don (syn. Calceolaria violacea Cav.). Specie care înflorește vara. Flori pubescente, albe-gălbui sau lila-deschis cu pete purpurii, în paniculă terminală, rară. Frunze persistente, ovate, la bază cuneiforme, neregulat-dentate sau lobate, acute. Arbust, pînă la 2 m înălțime, cu ramuri pubescente.

Callirhoe papaver (Cav.). Gray (syn. Malva papaver Cav.). Specie care înflorește vara- toamna. Flori roșii-purpur, la bază albe, singulare. Frunze cu 3-5 segmente, lobi liniari, cu marginea păroasă. Tulpină de cca 65 cm înălțime.

COBAEA Cav., COBEA, fam. Polemoniaceae. Gen originar din America tropicală, cca 12 specii, volubile, glabre, înalte de 5-6 m în țara de origine cca 20 m. Frunze penat-compuse, cu cîrcei ramificați. Flori albe sau violete, campanulate.

Cobaea scandens Cav. Specie care înflorește vara-toamna. Flori campanulate (caliciul glauc, 5-lobat, corola cu 5 lobi rotunzi, ondulați, mai scurtă decît pistilul, staminele ies înafară, răsfrînte), mari, violete și verzi, lung-pedunculate, pendule. Frunze paripenat-compuse (cca 10 cm lungime, 5 cm lățime), terminate printr-un cîrcel ramificat. Plantă erbacee, agățătoare, perenă în seră, anuală în cîmp, viguroasă, cca 10 m înălțime.

Corydalis cava (L.) Schweigg et Koerte. Specie care înflorește primăvara. Flori (pinten umflat, bractee eliptice sau ovale) purpurii sau albe, puțin odorante, dispuse în racem. Plantă perenă (cca 35 cm înălțime) cu tubercul mare, în partea internă gol. Frunze (multilobate) cu lobii egali

COSMOS Cav., FLUTURAȘ, MĂRĂRIȚE, JAPONEZE, fam. Compositae. Gen originar din ținuturile calde ale Americii, cca 20 specii, erbacee, anuale sau vivace, cultivate ca anuale, 0,30-1.5 m înălțime. Flori dispuse în capitule (6-9 cm diametru), cele marginale ligulate, rozee, roșii, cele centrale (tubuloase) galbene. înflorește în iul.-oct.

Cosmos bipinnatus Cav. Specie care înflorește în iul.-oct. Flori dispuse în capitule aglomerate la vîrful pedunculului, cele ligulate roz, violacee sau roșii-purpurii, ovat- oblonge, ușor dințate la vîrf și discul mic cu flori tubuloase, galbene. Frunze opuse, bipenate, cu lacinii înguste. Plantă anuală (cca 1.20 m înălțime) cu tulpină rigidă, ramificată.

Cuphea procumbens Cav. Specie care înflorește vara-toamna. Petale purpur sau violete- spălăcit, rar albe, tub floral de 15-20 cm lungime, cu un pinten gros, cu vîrf bont, cu peri fini, scurți, purpur. Plantă anuală, cca 45 cm înălțime, tulpină erectă, cu ramuri uneori pe sol, pubescente, cu peri lipicioși, purpur.

CAVI- „cavitate, gaură, scobit, găunos”. ◊ L. cavus „scobit, gol” > fr. cavi-, engl. id. > rom. cavi-. □ ~col (v. -col₁), adj., (despre paraziți) care există în cavitățile naturale ale animalelor; ~corn (v. -corn), adj., s. n., pl., 1. adj., Care posedă coarne cavitare, găunoase. 2. s. n. pl., Familie de erbivore rumegătoare, cu coame cavitare; ~form (v. -form), adj., în formă de cavitate anatomică.

CAVO- „vena cavă”. ◊ L. cavus „scobit, găunos” > fr. cavo-, engl. id. > rom. cavo-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a unei vene cave; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă obținută în urma cavografiei; ~manometrie (v. mano-, v. -metrie₁), s. f., studiu al presiunii din interiorul venei cave.

LOPEZIA Cav., LOPEZIA, fam. Onagraceae. Gen originar din America Centrală, pînă la 25 specii, erbacee sau semitufe. Fiori (4 petale, 4 sepale liniare, 2 stamine, dintre care 1 sterilă, în formă de petală, ovar cu 4 loji) mici, terminale, în ciorchine.

Malope trifida Cav. Specie care înflorește vara-toamna. Flori purpur cu nervuri mai închise, solitare, în axa frunzei. Frunze pețiolate, crenate, glabre, cele de la bază slab-lobate (3 sau 5), cele dinspre vîrf ovate, lobate sau crestate. Plantă anuală, cca 1,20 m înălțime.

Malvaviscus arboreus Cav. Specie cu flori (petale la bază găurite, sepale erecte, stamine lungi) roșii, singulare, în axa frunzei. Frunze pe partea inferioară catifelat-pîsloase, lat-ovate pînă la aproape rotunde, cu vîrf scurt, întregi sau dentate pe margini.

MILLA Cav., MICA, fam. Liliaceae. Gen cu o singură specie cunoscută: Milla biflora Cav. Plantă bulboasă, originară din Mexic și Arizonă. Flori exotice (6 stamine), 5-8 cm diametru, albe, în interior verzi, în exterior cerate, 2-4 în umbelă terminală, cu 2-3 bractee înguste. Pedunculi înalți de cca 20-35 cm.

MITRARIA Cav., MITRARIA, fam. Gesneriaceae. Gen căruia i se cunoaște o singură specie, în Chile, arbust pînă la 1 m înălțime, cu creștere laxă sau, agățător, numai în zonele cu climat blînd: Mitraria coccinea Cav. Specie care înflorește primăvara-toamna. Flori mici, tubulare, roșii (4-5 sepale, corolă cu 5 lacinii îndepărtate, 4 stamine libere, exerte) roșii, lung-pedunculate, pendente, singularei în axa frunzei. Frunze mici, persistente, opuse, scurt-pețiolate, lucioase, puțin păroase, ovate, slab-dentate.

Mutisia ilicifolia Cav. Specie cu flori roz sau roșii. Frunze nepețiolate, amplexicaule, cordiforme, pieloase, dentat-spinoase. Tufă glabră, cățărătoare.

Mutisia decurrens Cav. Specie care înflorește în iun.-noiemb. Flori (capitule singulare) portocalii, în vîrful crengilor. Frunze nepețiolate, liniar-lanceloate, nedentate, nervura centrală se prelungește cu un cîrcel. Plantă glabră, cățărătoaxe, cca 2,5 m înălțime.

Mutisia subulata Ruiz et Pav. (syn. M. inflexa Cav.). Specie cu flori (capitule cu 8-10 flori radiale) portocalii-roșietice. Frunze liniare, cu marginea rulată în exterior, la bază terminate într-un spin, spre vîrf într-un cîrcel simplu.

OLEANDRA Cav., OLEANDRĂ, fam. Polypodiaceae. Gen originar din regiuni tropicale, cca 42 specii, epifite și: terestre. Frunze simple, nedentate, lanceolate, glabre sau pubescente, sori pe spatele nervurilor. Rizom tîrîtor.

Ourisia coccinea (Cav.) Pers. Specie care înflorește din primăvară pînă toamna. Flori roșii, tubular-infundibuliforme, pendente, în verticile paniculate, la bază cu 1-2 frunze pețiolate. Frunze radicale lung-pețiolate, cordiforme, nesegmentat-lobate, crestate. Plantă înaltă pînă la 30 cm.

PALAUA Cav., PALAUA, fam. Malvaceae. Gen originar din Chile, Peru, Mexic, 18 specii, anuale sau perene. Flori (caliciul cu 5 lacinii) purpur sau lila, singulare, scurt-pedunculate, la subsuoara frunzelor.

PAVONIA Cav., PAVONIA, fam. Malvaceae. Gen originar din America tropicală, Asia, Australia și Insulele din Pacific, cca 172 specii, erbacee sau sub formă de arbuști, pîsloase, foarte rar glabre. Frunze des-colțuroase sau lobate. Flori complete, pe tip 5, solitare, mari, lat-campanulate, 5 sepale libere sau concrescute la bază. Fruct cu o singură sămînță. înflorește de obicei iarna.

Penstemon barbatus (Cav.) Nutt. (syn. Chelone campanulata Cav.). Specie originară din Mexic, Guatemala. Înflorește vara-toamna. Flori dispuse în panicule spiciforme, grupate cîte 2-3 la vîrful pedunculului axilar (corolă tubuloasă, puțin păroasă cu 2 buze cca 2,5 cm lungi, roz, cu nervuri violacee în interior). Plantă vivace, cu tulpini numeroase ramificate de jos, 40- 60 cm înălțime. Frunze liniar-lanceolate, acuminate, dentate.

PIQUERIA Cav., PICVERIA, fam. Compositae. Gen originar din regiunea tropicală a Americii, cca 18 specii, rar arbuști, plante erbacee. Frunze opuse, dentate sau nedentate. Flori (caliciul campanulat cu sepale în două rînduri) dispuse în capitule mici, așezate în corimb des. Fructe fără papus.

Stewartia ovata (Cav.) Weatherby (syn. S. pentagyna L’Herit.). Specie originară din nordul Americii. Înflorește vara. Flori albe, stamine cu filament alb și anteră portocalie. Frunze ovat-eliptice, rotunjite la bază, fin-serate, pe partea inferioară gri și ușor pubescente. Arbust înalt.

Tagetes lucida Cav. Specie originară din Mexic, înflorește vara-toamna. Flori aurii sau portocalii, dispuse în capitule terminale, reunite în corimb, fiecare capitul cu 2-3 flori radiale, mari. Frunze opuse, uneori alterne, întregi, lanceolate, serate, lucioase. Plantă erbacee, anuală, pînă la 0,50 m înălțime, erectă, cu miros de anason.

Tagetes tenuifolia Cav. (syn. T. singata Baril.). Specie originară din Mexic. înflorește vara-toamna. Flori numeroase, galbene sau portocalii, dispuse în capitule mici și înguste, cele marginale ligulate, galbene-șofran sau galbene-portocalii, în număr de 5, la bază cu o maculă purpur-maro-roșiatică, cele tubuloase galbene. Frunzele opuse sau alterne, mici, penat-sectate, cu laciniile mari, înguste, dințate. Plantă erbacee, anuală, cu creștere sub formă de tufă ramificată, pînă la 0,70 cm înălțime.

TECTARIA Cav., TECTARIA, fam. Polypodiaceae. Gen originar de la tropice, cca 195 specii, erbacee, perene, cu rizom mare, caspitos, tîrîtor, sau erect, gros, scurt, de obicei acoperit cu solzi lați, subțiri. Frunze în verticil, pețiol lung, deseori negru, cu numeroși solzi ca și pe rahis, eliptic-oblonge, acuminate, penat-serate, cu segmentele lanceolate, acuminate, îndesuite și penat-partite, cu lobii oblongi, obtuzi, pe margine crenat-dințați, glabrii, rar pubescenți. Sorii se află pe spatele sau capătul nervurilor și sînt rotunzi.

Tectaria trifoliata (L.) Cav. (syn. Aspidium trifoliata Sw.). Specie cu frunze în verticil, lat-lanceolate, verzi, glabre, lungi de cca 45 cm, segmentul terminal mare, cu vîrf ascuțit, lat-ovat, la bază îngustat, lobat, o singură pereche, mai rar 2, de segmente laterale, pețiolate, la bază lobate. Sori mari, așezați în 2 rînduri, în apropierea nervurilor laterale.

Tridax trilobata (Cav.) Hemsl. Specie originară din Mexic. Înflorește iun.-oct. Flori (radiale, aurii, cu 3 dinți, antere purpurii) dispuse în capitule terminale. Frunze trilobate sau crestate. Plantă anuală, pînă la 0.65 m înălțime, bogat ramificată.

Tropaeolum polyphyllum Cav. Specie care înflorește în iun.-oct. Flori, de la galbene-aurii ia portocalii, cu pinteni lungi. Frunze albastre-cenușii, rotunjite, cu 7-9 lobi lunguieț-ovați. Plantă perenă, de rocărie, cu rizom. Tulpini tîrîtoare, pînă la 1 m lungime.

Verbesina encelioides (Cav.) Benth. et Hook. Specie care înflorește vara-toamna. Flori dispuse în capitule mari, lung-pedunculate (foliolele involucrului îngust-lanceolate, gri-pubescente), cele radiale pînă la 15, galbene închis cu vîrf tricrestat, cele ale discului galbene. Frunze lat-lanceolate, neregulat-dentate, cu pețiol scurt, aripat, aspru-pubescente, de obicei alterne. Plantă anuală, pînă la 1 m înălțime. Tulpină slab-ramificată, gri-pubescentă.

azigos, ~oasă a [At: DN³ / V: azyg- / Pl: ~oși, ~oase / E: fr azygos] 1 (D. o formație anatomică) Impar. 2 (Îs) Venă ~ă Venă care face legătura între cele două vene cave.

cafea sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 291/26 / V: (tcî) cahve, (înv) cahvea, (Ban; sbm) cafă, (înv) ~fei sms, cafeu sn, cavei sn / Pl: ~ele / E: tc kahve, ngr ϰαφες, fr café pn kafej, srb kafa] 1 (Șîs Arborele de ~) Arbore mic (ca o tufă), din familia rubiaceelor, cu flori albe, plăcut mirositoare, crescute în smoc la baza frunzelor lucioase și sempervirescente, cultivat în zonele tropicale din America Latină, Africa și Asia (genul Coffea). 2 (Csc) Sămânță a arborelui de cafea (1). 3-4 Băutură (caldă și îndulcită) preparată din cafea (2) prăjită și râșnită sau dintr-un surogat. 5 (Îs) ~ neagră sau (înv) ~ sadea Cafea (3) fără zahăr. 6 (Bot; reg; șip; șîf cafei) Niprală (1) (Lupinus albuș). 7 (Bot; reg; lpl) Niprală (2) (Lupinus luteus). 8 (Reg; șîf cafei) Plantă ornamentală leguminoasă Si: (reg) ghiocei (Lupinus mutabilis). 9 (Bot; reg; șîf cafei, cavei; șîs ~ americană) Cafeluțe (7). 10 (Bot; reg; șip; șîf cafei, cafeu) Cafeluțe (8) (Lupinus varius).

cav, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~i, ~e / E: fr cave, lat cavus] 1 a Care are o cavitate. 2 a Găunos. 3 a (Îs) Venă ~ă Fiecare dintre cele două vene principale (inferioară și superioară) care duc sângele la inimă. 4 sf (Trs) Scobitură, parte concavă (a unui obiect).

cavei sn vz cafea

celo²- [At: DN³ / V: ~cel / E: ngr ϰοπλος „scobit”, „cav”] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Gol. 2 Cav. 3 Scobit².

egutor sn [At: DT / Pl: ~oare / E: fr égouttoir] (Teh) 1 Cilindru cav la mașina de format plăci din fibră, care servește la stoarcerea apei din material. 2 Dispozitiv cu o sită metalică servind la stoarcerea celulozei.

extroversiune sf [At: RALEA, S. T. 45 / Pl: ~ni / E: fr extroversion] (Îoc introversiune) 1 Revărsare în afară a unui organ cav Si: extrovertire (1), extrovertit¹ (1). 2 (La oameni) Atenție, receptivitate crescute față de lumea din afară Si: extrovertire (2), extrovertit¹ (2).

extroverti vr [At: MDA ms / Pzi: ~tesc / E: fr extrovertir] 1 (D. organe cave) A se revărsa în afară. 2 (D. oameni) A fi atent, receptiv față de lumea din afară.

extrovertit², ~ă a [At: V. ROM. ianuarie 1957, 136 / V: extrav~ / Pl: ~iți, ~e / E: fr extroverti] 1 a (D. organe cave) Care se revarsă în afară. 2-3 sn, a (Îoc introvertit; șîs tip ~) (Tip psihologic) care este caracterizat prin proiectarea tendințelor psihice interioare asupra lumii înconjurătoare. 4-5 smf, a (Persoană) care aparține tipului extrovertit (2). 6 a Care este receptiv la lumea exterioară.

malcăvăț s [At: BARONZI, L. 113/ V: ~cav~ / E: nct] (Reg) Plantă de baltă, nedefinită mai îndeaproape, ale cărei rădăcini sunt folosite ca nutreț.

niscaiva am [At: (sec. XVII) IORGA, D. B. I, 24 / V: ~careva, (înv) nescareva, nescariva, nescarivai, nescarva, nescave, ~cava, ~cavai, ~carevași, ~cariva, nesc~ / E: niscai + -va] (Îvp) 1 Care este în cantitate nedeterminată, oarecare Si: (îvp) niscai (1). 2 Puțin.

pâșcăv, ~ă a [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 148 / V: pâscav, ~cav, ~cov / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1 (Ban; d. alimente) Alterat. 2 (Ban; d. alimente) Mucegăit. 3 (Reg; d. fructe; îf pâscav) Viermănos. 4 (D. fructe) Zbârcit, stafidit din cauza acțiunii soarelui.

târcav, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 79²/3 / V: (reg) țir~ / A și: ~cav / Pl: ~i, ~e / E: ucr тиркавий] 1 (Îrg; d. oameni) Pleșuv (pe anumite porțiuni) Si: chel. 2 (Reg; d. păr, barbă) Ros. 3 (Reg; d. lână) Scurt. 4 (Reg; d. oi) Cu lâna scurtă. 5 (Reg; d. copaci) Cu vârfurile ciuntite, rupte. 6 (Reg; d. terenuri) Cu vegetație puțină, rară. 7 (Înv) Pipernicit. 8 (Reg) Bolnăvicios (1).

vână [At: CORESI, EV. 505 / Pl: vine, (îrg) vini, ~ne, ~ni, (îvr) vene / E: ml vena] 1 sf (Pop) Venă (1). 2 sf (Pop; pgn) Orice vas¹ sanvgvin Si: (reg) viță² (28). 3 sf (Înv; îs) ~na poartă (sau porții, îvr, portară) Vena (2) portă. 4 sf (Înv; îs) ~ cavă (sau goală) sau ~na cea găunoasă Venă (3) cavă. 5 sf (Înv; îs) ~ limfatică (sau sugătoare) Vas¹ (12) prin care circulă limfa. 6 sfp (Îe) A-i îngheța (sau a-i sta, a i se răci cuiva) sîngele în vine A încremeni de spaimă. 7 sf (Îe) A nu avea picătură de sânge în vine sau (rar) a avea bragă în vine A fi lipsit de energie. 8 sfp (Îe) A nu avea sânge în vine A fi lipsit de curaj. 9 sfp (Îe) A avea sânge în vine, nu bragă A fi stăpân pe sine. 10 sf (Îae) A-și păstra prezența de spirit într-o anumită situație. 11 sfp (Îe) A(-i) clocoti (sau a-i fierbe, a-i dogori) sîngele în vine A fi surescitat (din cauza mâniei, a nerăbdării etc.). 12 sf (Olt; Mun; îe) A avea o ~ de nebunie (sau de țâcneală) A fi nebun. 13 sf (Mun; îe) A avea o ~ de prostie A fi lipsit de inteligență. 14 sfp (Îe) A-și tăia (sau a-și deschide) vinele A se sinucide prin tăierea venelor de la mâini. 15 sf (Înv) Puls. 16 sf (Reg; pex) Inimă (ca organ al corpului uman). 17 sfp (Pop; cu determinări ca „groase”, posomorâte„, ”stricate„, ”umflate") Varice². 18 sfp (Ban; șîs ~ni cu sânge rău) Hemoroizi. 19 sf (Pop) Fibră musculară. 20 sf (Pop) Tendon (în special la picioare). 21 sf (Pop) Mușchiul² gambei. 22 sf (Îs) ~ de bou (sau, îvr de dobitoc) Cravașă făcută din ligamentul cervical posterior al boului. 23 sf (Pex; îas) Baston scurt de cauciuc, folosit mai ales de cei care mențin ordinea publică. 24 sf (Pex; îas) Lovitură dată cu o vână (22) de bou. 25-26 sfp (Îljv) În (sau, rar, pe) vine (Care este lăsat, căzut) în jos de talie, spre genunchi. 27 sfp (Îlav) Pe (sau, rar, în) vine Cu genunchii îndoiți, cu greutatea corpului pe gambe. 28 sf (Îe) (A fi) tare (sau bun) de ~ (ori, reg, în vini), (reg) a fi vârtos (sau tare) la ~, (a fi) gros la vine (sau la ~), a avea ~, a avea vine tari, (a fi) numai ~ (de-a bună, de-a dracului) (A fi) viguros (1). 29 sf (Îae) A fi plin de energie. 30 sf (Mun; îe) (A fi) iute de ~ (A fi) agil (1). 31 sf (Mun; îe) (A fi) slab de ~ (A fi) lipsit de vigoare (1). 32 sf (Îae) A fi lipsit de energie. 33 sfp (Îlav) Cu coada între vine Umilit. 34 sfp (Îal) Rușinat. 35 sf (Îvr; îe) A pipăi la ~ A încerca să cunoști pe cineva. 36 sf (Atm; reg; șîs ~ di la mână, vinile mâinilor, vinili la mâini) Biceps (2). 37 sf (Reg) Fibră ațoasă, tare (la carnea de proastă calitate). 38 sfp (Mar; îs) Vine încălecate Entorsă. 39 sfp (Reg) Nojițe. 40 sfp (Reg) Jartiere. 41 av (Reg; îla) Strîns ~ Înfășurat în formă de sul. 42 sf (Fig) Grad de intensitate, de eficacitate Si: forță (20). 43 sf (Fig) Talent. 44 sf (Fig) Dispoziție creatoare. 45 (Fig) Influență particulară care marchează o operă artistică Si: inspirație. 46 sf (Glg) Filon. 47 sf Pătură subterană de apă (care alimentează un izvor) Si: (înv) viță² (30), (reg) vâneață¹ (1). 48 sf Loc de unde izvorăște la suprafața pământului un izvor Si: (înv) viță² (31), (reg) vâneață¹ (2). 49-50 sf (Ramificație a unui) zăcământ de țiței. 51 sf (Reg) Pârâu. 52 sf (Reg) Ramificație îngustă a unui curs de apă. 53 sf (Îs) ~na apei Curentul unei ape curgătoare. 54 sf (Rar) Șuviță (abundentă) de lichid care curge sau se prelinge de undeva. 55 sf (Trs; Olt) Șanț folosit pentru scurgerea apei dintr-un teren agricol sau pentru irigații. 56 sf Jet de lichid care țâșnește printr-un orificiu îngust. 57 sf (Mpl) Fiecare dintre dungile înguste, ramificate, de altă culoare decât cea a fondului, vizibile într-o rocă sau în structura lemnului. 58 sfp Fiecare dintre dungile înguste care se detașează pe un fond de culoare diferită. 59 sf Nervură a unei frunze. 60 sf (Rar) Nervură pe membrana aripilor unor insecte. 61 sf (Pop) Fiecare dintre ramificațiile lungi și subțiri ale unei rădăcini. 62 sf (Pop) Rădăcină ramificată. 63 sf (Rar) Creangă (1). 64 sf (Bot) Mlădiță. 65 sf (Bot; reg; îc) ~-de-hamei Hamei (Humulus lupulus). 66 sf (Îs) ~ de trestie Trestiiș. 67 sf (Reg; într-o ghicitoare; csnp) Arac (1). 68 sf (Reg) Butuc la vița de vie. 69 sf (Reg) Penis (la cal sau la bou). 70 sf (Arg) Penis (la om). 71 sf (Reg; îc) ~na-boului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 72 sf (Reg; îc) ~na-babei Plantă nedefinită mai îndeaproape.

venă sf [At: EPISCUPESCU, O. Î. 101/26 / Pl: ~ne / E: lat vena, fr veine] 1 Vas¹ sangvin convergent care asigură circulația sângelui din vasele capilare la inimă Si: (pop) vână (1). 2 (Îs) ~na portă (sau, îvr, poartă ori porții) Venă (1) scurtă și groasă care colectează sângele de la organele digestive și îl transportă la ficat Si: (înv) vâna poartă. 3 (Îs) ~ cavă Fiecare dintre cele două vene (1) (inferioară și superioară) care transportă sângele la inimă Si: (înv) vână cavă. 4 (Fig) Conjunctură favorabilă. 5 (Fig) Șansă (la un joc de noroc).

venă s.f. 1 Fiecare dintre vasele sangvine convergente care asigură circulația sîngelui din vasele capilare la inimă; vînă. ◊ Venă azigoasă v. azigos. Venă cavă v. cav. Marea venă coronară v. coronar. Venă jugulară v. jugular. Venă portă v. portă. 2 Fig. Conjunctură favorabilă (la un joc de noroc). • pl. -e. /<fr. veine, lat. vēna, -ae.

Cave ne cadas (lat. „Păzește-te să nu cazi”) – Erau cuvintele pe care un sclav, plasat anume în spatele învingătorului condus pe vremuri în triumf la Roma, le striga la urechea sărbătoritului pe tot parcursul lungului cortegiu în cadrul căruia, pe un car, era purtat spre Capitoliu. Așadar: un avertisment împotriva înfumurării. Cuvintele au rămas cu acest sens pină la noi. IST.

cavei, caveiuri, s.n. (dial.) Cafea. – Var. de la cafea (MDA); e posibil ca var. cavei să derive din magh. kávé „cafea”.

cav adj. m., pl. cavi; f. cavă, pl. cave

Te hominem esse memento (lat. „Adu-ți aminte că ești om”) – Învingătorilor romani, care se întorceau încărcați de glorie la Roma, li se atrăgea atenția în ziua sărbătoririi lor: Cave ne cadas! (vezi) un avertisment adresat celor trufași. În același scop se folosea în diferite ocazii: Te hominem esse memento, ca un îndemn pentru a respecta virtuțile omenești și pentru a săvîrși alte fapte remarcabile. IST.

CAVE CANEM (lat.) = Păzește-te de cîine. Inscripție la o casă din Pompei, întrebuințată cînd vrei să-i spui cuiva să fie atent.

slobonóg, slobonogi, s.m. (reg., bot.) Busuioc sălbatic, busuioc-de-câmp (Galinsoga parviflora Cav.). – Din bg. slabonoga „slab de picioare” (Șăineanu).

* CONFRĂȚIE sf. Asociațiune: o ~ cave s’a întins ca o pecingine asupra Europei întregi (I.-GH.) [frăție, refăcut după fr. confrèrie].