BAR³, baruri, s. n. 1. Local în care se vând băuturi alcoolice, cafea etc. și în care consumatorii stau de obicei în picioare sau pe scaune înalte în fața unei tejghele; p. restr. tejghea la care se servesc băuturi. ♦ Dulap sau compartiment într-un dulap, în care se țin sticlele cu băuturi alcoolice (fine). 2. Local de petrecere, cu băuturi, dans, program de varietăți etc.; cabaret. – Din fr. bar.

CABARET, cabarete, s. n. Local de petrecere, cu băuturi, dans, program de varietăți etc.; bar³ (2). – Din fr. cabaret.

STRIP-TEASE s. n. Număr de cabaret în care dansatoarele se dezbracă (complet) în fața spectatorilor, în cursul executării unui dans. [Pr.: strip-tiz] – Din engl., fr. strip-tease.

cabaret s. n., pl. cabarete

BAR² ~uri n. 1) Local public, unde consumatorii stau în picioare sau așezați pe niște scaune înalte în fața tejghelei. 2) Local luxos de noapte cu program muzical-distractiv; cabaret. 3) Dulap special sau compartiment al unui dulap, unde se păstrează sticle cu băuturi alcoolice. /<fr. bar

CABARET ~e n. Local luxos de noapte cu program de varietăți; bar. /< fr. cabaret

CANCAN¹ n. 1) Dans excentric de cabaret, executat numai de femei. 2) Melodie după care se execută acest dans. /<fr. cancan

STRIP-TEASE [pr.: strip-tiz] n. 1) Spectacol de cabaret sau de varieteu, în cursul căruia una sau mai multe dansatoare se dezbracă pe scenă treptat și lent, sub acompaniament muzical. 2) fig. Comportament exhibiționist; confidență serviabilă. /<engl., fr. strip-tease

CABARETIER, -Ă s.m. și f. (Franțuzism) Proprietar al unui cabaret. [Pron. -ti-er. / < fr. cabaretier].

BAR¹ s. n. 1. local public în care consumatorii sunt serviți stând în picioare sau pe scaune înalte, în fața unei tejghele. ♦ tejghea (specială) într-un restaurant etc., la care se servesc și se prepară băuturile. ♦ mobilă, separată sau montată într-un interior, într-o casă, în care se așază băuturi, pahare, tutun și prăjituri. 2. cabaret. (< engl., fr. bar)

COMBO s. n. mică orchestră de jaz și muzică de dans, din 3-8 membri, care cântă într-un cabaret. (

BAR s.n. 1. Local public în care consumatorii sunt serviți stînd în picioare sau pe scaune speciale, în fața unor mese înalte în formă de tejghea. ♦ Tejghea, masă (avînd uneori o instalație specială) într-un restaurant, într-o bodegă etc., la care se servesc și se prepară băuturile. ♦ Mobilă, separată sau montată în interior, într-o casă, în care se așază băuturi, pahare, tutun și prăjituri. 2. Local de lux unde se petrece, cu muzică, dans etc.; cabaret. [Pl. -ruri. / < engl., fr. bar].

CABARET s.n. (Franțuzism) Restaurant (elegant), cu muzică, dans și diferite programe artistice; bar. [Pl. -te, -turi. / < fr. cabaret].

CANCAN s.n. 1. (De obicei la pl.) Vorbe răutăcioase spuse la adresa cuiva; bîrfeală. 2. Dans excentric de cabaret, dansat numai de femei pe o melodie bazată pe ritmul cadrilului; french-cancan. [Pl. -uri. / < fr. cancan, cf. lat. quanquam – cu toate că].

COMBO s.n. (Rar) Mic colectiv de jaz și muzică de dans, alcătuit din 3-8 persoane, care cîntă într-un cabaret; orchestră. [< engl. combo, cf. combination – termen indicînd diverse posibilități de combinare a instrumentelor în formațiile reduse ca număr].

CABARET s. n. local de lux unde se petrece cu băuturi, muzică, dans, programe de varietăți; bar¹ (2). (< fr. cabaret)

CABARETIER, -Ă s. m. f. proprietar al unui cabaret. (< fr. cabaretier)

CANCAN² s. n. dans excentric francez de cabaret, executat numai de femei, pe o melodie bazată pe ritmul cadrilului; french-cancan; melodia corespunzătoare. (< fr. cancan)

PUB s. n. (în Anglia și în unele țări anglo-saxone) cabaret, tavernă. (< engl. pub)

STRIP-TEASE [STRIP-TIZ] s. n. spectacol de cabaret, prin dezbrăcarea lentă și progresivă executată pe un fond muzical ori de dans, de una sau mai multe dansatoare. (< engl., fr. strip-tease)

șansonetă (șansonete), s. f. – Scurtă compoziție muzicală vocală. Fr. chansonette. Aceleiași familii din fr. chanter, aparțin șantan, s. n. (tavernă, bodegă, cabaret), din fr. café-chantant și șanteză, s. f. (cîntăreață de local); șanticler, s. n. (Arg., lucru prețios, rafinament, obiect excelent), din fr. chanteclair, probabil datorat modei lansată de comedia lui Rostand (cf. Ioradan, BF, IV, 192); șantaj, s. n., din fr. chantage; șantajist, s. m. (persoană care șantajează).

cancan (cuv. fr.), dans de salon, apărut pe la 1830, executat fantezist, cu aruncări în sus ale picioarelor, practicat cu precădere în cabaretele pariziene; în spectacolele de operetă* se numește french-c.

BAR, baruri, s. n. 1. Local public unde consumatorii sînt serviți stînd în picioare sau pe scaune speciale, în fața unei mese înalte, în formă de tejghea; (prin restricție) tejghea în localurile publice, la care se servesc băuturi. 2. Local luxos de petrecere; cabaret. – Fr. bar.

topless adj. invar. 1. (d. femei) care au sânii dezgoliți (la ștrand, pe plajă, într-un spectacol de cabaret etc.) 2. (d. vestimentație) fără sutien.

orchestrion, nume generic, atribuit instrumentelor mecanice* (în bună parte automatizate) care imită orchestra*. Se cunosc 5 tipuri principale de o. 1. Un fel de orgă* portabilă, construită în Olanda în 1789 după indicațiile abatelui Vogler, cu tuburi labiale și cu limbi metalice. 2. Un pian* prevăzut cu un sistem de tuburi de orgă, construit în Praga în 1791 de către Kunt. 3. Un instr. înrudit cu o. 1 și 2, dar perfecționat tehnic, realizat la Viena în 1828. 4. Un tip de armoniu*, inventat la Paris, în 1844. 5. O orgă mecanică, construită la Dresda în 1851 de către E.T. Kaufmann (ulterior îmbunătățită), cu tuburi labiale și cu limbi metalice, capabilă să imite un număr mare de instr. de suflat și percuție*. Muzica se înregistra pe cilindri speciali, acționati de un mecanism asemănător mecanismului de ceasornic. Mai târziu, cilindrii au fost înlocuiți cu rulouri de hârtie specială perforată, iar acționarea a fost preluată de motorul electric. Acest ultim tip de o. s-a răspândit în decursul sec. 19 în bâlciurile și cabaretele din toată Europa. El rezistă încă în Olanda, ca instr. al muzicienilor ambulanți.

CABARET, cabarete, s. n. Local de petrecere cu băuturi, divertismente și dans. – Fr. cabaret.

soft adj. (americanism) Ușor ◊ „Dintr-o altă categorie porno, cea «soft» (adică mai cu perdea) face parte și sexy cabaret.” R.l. 1 X 93 p. 2 (cf. fr. soft)

striptease s. m. (anglicism) Spectacol de cabaret în cadrul căruia una/unul sau mai multe/mulți femei/bărbați se dezbracă progresiv cu mișcări lascive ◊ „Fiindcă această actriță este la antipodul solistelor de striptis și de muzică ușoară, mulți spectatori bucureșteni o socot urâtă, anostă și netalentată.” R.lit. 10 X 74 p. 17; v. și topless ♦ (fig.) ◊ „Varza este o legumă care face [...] striptease!” Săpt. 17 V 74 p. 8 [scris și striptis; pron. striptiz] (din engl. strip-tease; cf. fr. strip-tease; PR 1950; Th. Hristea P.E. 136137, VRC p. 278; DEX, DN3)

topless s. Număr de dans, de obicei pe scena unui cabaret, într-un costum de baie care lasă descoperiți sânii ◊ „Vom vedea la lucru, la dezbrăcat, la topless sau cum vreți să-i spuneți, șase fete curajoase.” Expres 45/94 p. 5. ◊ „Club Aristocrat angajează fete între 1830 ani [...] dansatoare (topless, striptease) și animatoare.” Ev.z. 12 I 95 p. 7 (din engl. topless; cf. fr., it. topless; BD 1964, DPN 1970)

DADAÍSM (< fr.) Mișcare literar-artistică dezvoltată în perioada Primului Război Mondial și în anii imediat următori. Primele manifestări apar la Zürich în 1916, când poetul francez, originar din România, Tristan Tzara, scriitorii germani Hugo Ball și Richard Huelsenbeck, sculptorul francez Hans Arp ș.a. fondează cabaretul Voltaire-club literar, galerie de expoziție și sală de teatru. Din 1919, gruparea s-a mutat la Paris, inițiind manifestări nihiliste împotriva culturii, puternic discreditată după Primul Război Mondial; s-au făcut experimente de poezie și colaje în pictură și sculptură. Hazardul este ridicat la rang de principiu de creație, iar negația este cuvântul de bază în vocabularul dadaist. Mijloacele principale folosite au fost împrumutate din mișcare futuristă: manifeste, poezii fonetice, poemul simultan, muzica zgomotoasă, spectacole publice provocatoare. Printre reprezentanții mișcării: M. Duchamp, Man Ray, F. Picabia, Marcel Iancu, Max Ernst.

SOHO, cartier cosmopolit din Londra, celebru prin restaurantele și cabaretele sale.

ROLLINAT, Maurice (1846-1903), poet francez. Autor al unei poezii delicate și muzicale. A înnoit genul baladei. Sub influența lui Baudelaire și a lui E.A. Poe, a scris lirică morbidă („Nevroze”) pe care o vor relua unii simboliști. La cabaretul „Chat noir” interpreta propriile cântece.

FOSSE [fɔs], Bob (1925-1987), dansator, coregraf, cântăreț și realizator american de film. A debutat ca dansator (1948) pe Broadway și ca cineast (1969) cu „Sweet Charity”. Alte filme de succes: „Unora le place jazz-ul”, „Cabaret”, „Lenny”, „Star 80”.

MONTMARTRE [mõmártr], colină în partea de N a Parisului (128 m alt.), care domină fl. Sena, loc legendar al martiriului Sf. Denis. Așezarea rurală de pe această colină a fost înglobată de Paris în 1860. Aici se află biserica Saint-Pierre (sec. 12) și bazilica Sacré-Cœur (1875). Cartierul tradițional al artiștilor, azi renumit prin cabarete, cafenele, cluburi de noapte etc. Zonă de mare atracție turistică.

NICHOLS [níkəlz], Mike (n. 1931), regizor american de teatru și film. Producții pentru televiziune. Se impune criticii și publicului prin filme ce relevă realitatea contemporană într-o viziune critică, uneori caustic-comică („Cui i-e frică de Virginia Woolf”, „Ziua delfinului”, „Doi bărbați și o moștenitoare”, „Salutări de la Hollywood”, „Cabaret în familie”). Premiul Oscar: 1970 („Absolventul”).

PARIS [fr. parí] 1. Bazinul Parisului (sau Parizian), regiune în N Franței, extinsă în jurul Parisului, pe c. 500 km diametru de la E la V și c. 300 km de la N la S, având forma unui amfiteatru cu o înclinare generală pe direcția SE-NV, drenată de fl. Sena și afl. săi Marna, Oise ș.a. Este o zonă joasă, acoperită cu depozite sedimentare terțiare, limitată de masivele hercinice Ardeni (NNE), Vosgi (E), Masivul Central (S) și Armorican (V), iar spre N de colinele Artois, care constituie limita între B.P. și Câmpia Flandrei. 2. Capitala Franței, a regiunii și provinciei istorice Île-de-France, situată în bazinul cu același nume, în zona de confl. a râurilor Marna și Oise cu fl. Sena, la 170 km de gura de vărsare a acesteia în Marea Mânecii; 2,1 mil. loc. (1999). Marele P., împreună cu suburbiile și orașele-satelit (Argenteuil, Saint-Denis, Montreuil, Orly, Versailles, Boulogne-Billancourt, Saint-Cloud, Neuilly-sur-Seine, Clichy, Nanterre, Rueil-Malmaison, Saint-Germain-en-Laye, Poissy ș.a.), formează o conurbație de 11,2 mil. loc. (1999), extinsă pe 1.832 km². Orașul propriu-zis, încorsetat de meandrele Senei și Marnei, și dominat de mai multe coline (Montmartre 125 m alt., Chaillot, Buttes-Chaumont, Belleville, Ménilmontant ș.a.), ocupă o supr. de 105 km², având ca nucleu Île de la Cité. P. este cel mai important centru politic, economic, financiar-bancar, comercial, cultural-artistic și turistic al țării, fiind sediul unor organisme internaționale (UNESCO, din 1947, OECD ș.a.); locul de desfășurare a Jocurilor Olimpice în anii 1900 și 1924. Important nod internațional de comunicații, cu trei mari aeroporturi (Orly, Le Bourget, Roissy-Charles de Gaulle), port fluvial și mai multe gări (Gara de Nord, Gara de Est, Austerlitz, Saint-Lazaire, Montparnasse ș.a.). Metrou (din 1900). P. este cel mai puternic centru ind. al Franței, care produce automobile (uzinele firmelor „Renault”, „Citröen” ș.a.), avioane, tractoare, produse electronice și electrotehnice (firma „Thomson”), mașini-unelte, aparatură de precizie și optică, produse chimice (mase plastice, medicamente, cosmetice, cauciuc sintetic, îngrășăminte) și textile (confecții, tricotaje, țesături), articole de blănărie și marochinărie, încălțăminte, mobilă fină, alimente, articole de lux (parfumuri, bijuterii ș.a.); mari edituri și tipografii. Studiouri cinematografice. Centru financiar internațional (Banca Franței, Banca Rothschild, Crédit Lyonnais) și bursier. Centru științific: Academia Franceză (fundată de Richelieu în 1634), Institutul Franței (1795), Institutul Pasteur (1888), Centrul Pompidou (1971-1977) etc. Numeroase teatre: Opera (1789), Comedia Franceză (1680), Teatrul Étoile ș.a.; universități: Sorbona (1257), Collège de France, (1530), L’École Normal Supérieure (1794), Conservatorul (1795), l’École Nationake de Beaux Arte ș.a.; muzee: Luvrul, inaugurat în 1793, Muzeul Național de Artă Modernă, Muzeul Cluny, Musée de l’homme, Muzeul de Artă Decorativă, Muzeul de Artă Tradițională Populară ș.a.; parcuri și grădini: Bois de Boulogne, 872 ha, Bois de Vincennes, 943 ha, Tuileries Luxembourg, Jardin des Plantes ș.a.; poduri pe Sena: Pont-Neuf (1578-1606), Notre-Dame, Alexandre III, Sully, Saint-Michel, Solférino, Royal, Louis-Philippe, Pont de la Concorde ș.a.; bulevarde și străzi renumite: Champs-Élysées, Sébastopol, Saint-Germain, Saint-Michel, Grand Armée, Royal etc.; cartiere faimoase: Quartier Latin, Montparnasse, Montmartre, Saint-German-des-Prés; piețe: Place de la Concorde, cu obeliscul din Luxor, Place Charles de Gaulle – fostă Place de l’Étoile, cu Arcul de Triumf, Place Vendôme, Place Champs de Mars, cu Trunul Eiffel, Place de la République, Place des États-Unis ș.a.; porți cu caracter triumfal-decorativ: Saint-Denis (1672), Saint-Martin (1674) ș.a.; cabarete: Moulin Rouge, Crazy Horse, Folies-Bergère, Olympia ș.a. Monumente: biserica Saint-Germain-des-Prés (sec. 6, reconstruită în sec. 10-11), catedrala Notre Dame (1177-1250), bisericile Saint-Martin-des-Champs (1140), Sainte-Chapelle (1246-1248), Saint-Joseph-des-Carmes (1613-1620), Saint-Louis (1644-1728), bazilica Sacré-Cœur (1876-1914), l’Hotel de Sens (1474-1519), l’Hotel de Cluny (1485-1498), l’Hotel de Ville (Primăria) (1533-1551, reconstruit în 1606-1628), l’Hotel des Invalides (1670-1720), în stil gotic, Palatul Bourbon (1722), Pantheonul (1764-1812), clădirea Bursei (1808-1825), Arcul de Triumf (1806-1836), clădirea Operei (1862-1875), Turnul Eiffel (1889), înalt de 320 m, Piramida de sticlă „Grande Louvre” (1989) ș.a. – Istoric. Pe locul orașului de azi a existat, în sec. 1 î. Hr., o așezare inițial pe o insulă a Senei (Île de la Cité) a tribului galic al parisilor, numită Lutetia. Cucerit de romani (52 î. Hr.), a devenit un puternic centru comercial (Lutetia Parisiorum apoi Parisia, de unde numele actual). Populația orașului a fost creștinată (sec. 3) de episcopul Denis (Dionisie) care a fost martirizat. Distrus de populațiile barbare (280), a fost reconstruit. În 360, prefectul Galiei, Iulian Apostatul a fost proclamat aici împărat de soldații săi, iar orașul a luat definitiv numele de P. De la începutul sec. 6, P. a fost reședința regilor franci, constituind, treptat, împreună cu împrejurimile sale, nucleul domeniului regal al Capetingilor, fiind și cel mai important centru economic, politic și cultural-artistic al Franței. Devenit capitala Franței (987) când Hugo Capet, conte de Paris a devenit rege; în sec. 11-15 a jucat rolul de centru unificator în procesul de centralizare a statului francez. În sec. 14-15 dezvoltarea sa a fost întârziată din cauza Morții Negre (epidemia de ciumă a secerat 1/3 din populație). P. este strâns legat de istoria Franței, aici desfășurându-se un șir de evenimente importante: răscoala condusă de Étienne Marcel (1356-1358), răscoala ciocănașilor (1382) și caboșienilor (1413), Noaptea Sf. Bartolomeu (1572), Fronda (1648-1653) etc. La sfârșitul sec. 18 și în sec. 19, parizienii au avut un rol important în cele mai de seamă evenimente din istoria Franței: Revoluția din 1789-1794, Revoluția din iul. 1830, Revoluția din 1848. P. a fost unul dintre cele mai importante centre ale emigrației revoluționare române de după 1848. Napoleon III l-a însărcinat pe G. Hausmann cu modernizarea infrastructurii orașului. În Războiul Franco-Prusian (1870-1871), locuitorii P. au luptat eroic împotriva trupelor prusace care asediau orașul. Aici a izbucnit, în 1871, o insurecție care a instaurat Comuna din Paris. În sec. 19 a devenit centrul cultural-artistic al lumii („Orașul-lumină”). Ocupat, la 14 iul. 1940, de trupele germane, orașul a fost eliberat în urma insurecției populare din 19-25 aug. 1944. Îm ami 1968, a fost teatrul unor tulburări studențești. La P. au avut loc numeroase întâlniri diplomatice, consfătuiri și conferințe internaționale. – Tratatul de Pace din 10 febr. 1763, încheiat la Versailles, în urma Războiului de 7 Ani (Inclusiv războiul Franței cu India) în care Franța aliată cu Austria, Spania și Rusia a luptat împotriva Angliei și Prusiei. Franța renunță în favoarea Angliei în America la Noua Franță (Canada) și la toate teritoriile de la est de Mississippi (Louisiana), cu excepția Noului Orleans. Spania cedează Florida Angliei, primind în schimb partea apuseană a Louisianei (care aparținuse Franței). În Indiile de Vest Anglia obține de la Franța insula Dominica, Saint-Vicent, Grenada și Tobago, iar în Africa aproape întreg teritoriul coloniei Senegal; ins. Minorca, cucerită de Franța în 1756 este retrocedată Angliei. În India, Franța păstra doar 5 orașe. Franța și Spania se obligau să evacueze trupele din Portugalia și coloniile acesteia. Trupele franceze trebuiau să părăsească teritoriul Hanovrei, care era moștenire ereditară a regilor Angliei din dinastia de Hanovra. Tratatul de Pace din 30 mai 1814, încheiat între Franța și Coaliția a VI-a (Anglia, Austria, Prusia, Rusia; ulterior s-a raliat Tratatului Suedia, Spania și Portugalia) și care prevedea restabilirea independenței Olandei, Elveției, principatelor germane și statelor italiene. Franța era redusă la granițele existente la 1 ian. 1792; totodată, i se retrocedează o parte însemnată a posesiunilor coloniale pierdute de ea în războaielor napoleoniene. Tratatul de pace din 20 nov. 1815, între Franța și Coaliția a VII-a (Rusia, Anglia, Austria și Prusia) confirmă clauzele Tratatului din 30 mai 1814, spre deosebire de care în prezentul Tratat se stipulează menținerea Franței în granițele existente în 1790, fiind deposedată astfel de reg. Saar și Savoia etc. și obligată la plata a 700 mil. franci, precum și la acceptarea unei armate de ocupație de 150.000 de oameni pe o perioadă de 3-5 ani. Tratatul de Pace din 18/30 mart. 1856, încheiat în urma Războiului Crimeii (1853-1856), care prevedea, printre altele, înlăturarea protectoratului rus asupra Principatelor Române, rămânând sub suzeranitatea Porții, dar cu garanția colectivă a marilor puteri europene (Franța, Anglia, Austria, Rusia, Turcia, Prusia și Regatul Sardiniei); stabilește libertatea navigației pe Dunăre și neutralitatea Mării Negre, precum și crearea Comisiei Europene a Dunării, cu sediul la Galați. Rusia înapoiază Tursiei Karsul, iar Principatelor Române județele Bolgrad, Cahul și Ismail din Sudul Basarabiei, confirmând în același timp și autonomia Serbiei. Conferința din 10/22 mai-7/19 aug. 1858 (au participat semnatarii Tratatului de Pace din 1856), încheiată cu o convenție, care stabilea viitorul statut politic, social și administrativ al Principatelor Române. Conferința de Pace din 18 ian. 1919-10 aug. 1920, convocată de puterile victorioase în Primul Război Mondial (27 state, printre care și România) pentru semnarea tratatelor de pace cu țările învinse, Germania, Austria, Ungaria, Turcia și Bulgaria. Ea s-a încheiat cu semnarea unei serii de tratate la Versailles (1919), Saint-Germain (1919), Neuilly (1919), Sèvres (1920), Trianon (1920). Totodată, a hotărât înființarea Societăților Națiunilor. Conferința de Pace din 29 iul.-15 oct. 1946, convocată de puterile învingătoare în cel de-al Doilea Război Mondial pentru încheierea tratatelor de pace cu Bulgaria, Finlanda, Italia, România și Ungaria, state foste aliate ale Germaniei. Tratatele au fost semnate la 10 febr. 1947. Acordul de Armistițiu din 27 ian. 1973, acord semnat, în urma negocierilor de la Paris (1968-1973), de către miniștrii de Externe ai Republicii Democrate Vietnam, Guvernului Revoluționar Provizoriu al Republicii Vietnamului de Sud, S.U.A. și administrația de la Saigon prin care se hotărăște încetarea războiului și restabilirea păcii în Vietnam; prevede, între altele, evacuarea trupelor străine din Vietnamul de Sud, organizarea de alegeri sub control internațional, unificarea, treptată, pe cale pașnică a țării. Școala din ~, denumire (1925) prin care sunt desemnate în istoria artei grupările și creațiile pictorilor și sculptorilor străini stabiliți la P. în diferite epoci (sec. 14, 18 și 20). Cea mai importantă este cea din sec. 20, care a grupat artiști de prestigiu (M. Chagall, W. Kandinsky, A. Modigliani, P. Picasso, C. Brâncuși ș.a.), fără să genereze însă un stil sau un curent anume. Sunt numiți „a doua școală din P.” pictorii abstracți de după al Doilea Război Mondial (N. Staël, J.M. Atlan, M. Estève, Maria Vieira da Silva).

PIAF, Édith (pe numele adevărat Édith Giovanna Gassion) (1915-1963), cântăreață franceză. Copil al străzii, a început să cânte pe trotuarele Parisului, fiind descoperită (1935) de L. Leplée, un director de cabaret, care i-a dat numele de „la Môme P.”. A debutat în 1937 la ABC. Vocea sa singulară, misterioasă, penetrantă, provocatoare, precum și interpretarea patetică, au făcut-o celebră în toată lumea. Turnee în S.U.A. (1945 și 1955). Șansonetele sale (unele compoziții proprii) au cântat dragostea, speranța, durerea, fatalitatea. Printre melodiile care au făcut-o cunoscută se numără: „La vie en rose”, „Milord”, „Mon légionnaire”, „lAccordéoniste”, „Padam-padam”, „Non, je ne regrette rien”, „lHymne à lamour”.

HONTHOSRT, Gerrit van (1590-1656), pictor, desenator și gravor olandez. Elev al lui Caravaggio. A folosit tonuri violente, excelând în scenele de noapte („Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul”, „Christ în fața marelui preot”) și în compozițiile care reprezintă imagini din cabarete și momente din concerte („Super Party”).

cabaret s. n., pl. cabarete

BAR³, baruri, s. n. 1. Local public în care consumatorii stau de obicei în picioare sau pe scaune înalte în fața unei tejghele; p. restr. tejghea la care se servesc băuturi. ♦ Dulap sau compartiment într-un dulap, în care se păstrează sticlele cu băuturi alcoolice (fine). 2. Local de noapte cu program muzical-distractiv; cabaret. – Din fr. bar.

CABARET, cabarete, s. n. Local de petrecere, cu băuturi, dans, program de divertisment etc.; bar³ (2). – Din fr. cabaret.

STRIPTEASE s. n. Număr de cabaret în care dansatorii se dezbracă (complet) în fața spectatorilor, treptat și lent în cursul executării unui dans. [Scris și: strip-tease. – Pr.: striptiz] – Din engl., fr. strip-tease.

BAR, baruri, s. n. 1. Local public (sau despărțitură într-un local) unde consumatorii sînt serviți stînd în picioare sau pe scaune speciale, în fața unei mese înalte în formă de tejghea. 2. (În țările capitaliste, în trecut și la noi) Local luxos de petrecere, unde se desfășoară programe de muzică, dans etc.; cabaret. De cînd ești în banda noastră, ești în fiecare seară la teatru, la restaurant, la bar. CAMIL PETRESCU, T. II 92.

CABARET, cabarete, s. n. (Franțuzism; în țările capitaliste) Local de petrecere, cu băuturi, divertismente și dans; bar (2).

TAPISAT, -Ă, tapisați, -te, adj. (Despre pereți) Acoperit cu tapet; tapetat. A cîtea oară vedea oare un cabaret... cu aceleași figuri monotone, pereții tapisați. C. PETRESCU, Î. II 227. ♦ (Despre mobile) Îmbrăcat în stofă, pînză, mătase, piele etc. – Variantă: tapițat, -ă adj.

LOCAL. Subst. Local (de consum), restaurant, birt, ospătărie (înv. și pop.), bodegă, circiumă, cîrciumioară (dim.), crîșmă (reg.), crîșmuliță (dim.), crîșmușoară (reg.), crîșmuță (reg.), orîndă (înv. și reg.), tavernă; cramă.; mustărie; țuicărie; berărie; braserie. Han, locandă, locantă (înv.), birt (înv.), făgădău (reg.), tractir (înv.), rateș (reg., înv.), caravanserai (în Orient). Bufet, bufet-expres, expres; bistro; rotiserie; cantină, cantină-restaurant, popotă, pensiune; lacto-bar; patiserie, plăcintărie; cofetărie; ceainărie (înv.); cafenea, mihamea (turcism înv.). Bar; bar de noapte, cabaret, dancing (rar), șantan (rar). Speluncă, bombă (fig., arg.). Restaurator, birtaș, ospătar (înv.), cîrciumar, crîșmar (reg.), orîndar (înv., reg.), orîndaș (reg.); berar. Hangiu, locantier (înv.), făgădar (reg.), tractirgiu (înv.). Bufetier; cantinier, popotar; plăcintar; cofetar; cafegiu (înv.). Barman; cabaretier (rar). Ospătar, chelner; oberțal (ieșit din uz), țal (ieșit din uz); chelner-șef, ober (ieșit din uz), ober-chelner (ieșit din uz); picolo, garson (ieșit din uz). Vb. A ține un local; a cîrciumări (pop.). A se duce (a merge) la (un) local, a frecventa un local. A servi (ceva), a consuma. V. comerciant, comerț, construcție, locuri comerciale.

cabaret sn [At: BACOVIA, O. 168 / Pl: ~e, (rar) ~ uri / E: fr cabaret] 1 Local de petrecere, cu băuturi, dans, program de varietăți etc Si: bar³. 2 Personal al unui cabaret (1). 3 Consumatori dintr-un cabaret (1). 4 Local, împreună cu personalul și consumatorii unui cabaret (1).

cabaretier sm [At: DN³ / P: ~ti-er / Pl: ~i / E: fr cabaretier] (Rar) Proprietar de cabaret (1).

cafeu² sn [At: MÂNDRESCU, P. P. 78 / V: ~fe / Pl: ~uri / E: fr cafe (-chantant)] (Înv) 1-2 Cafenea (1-2). 3 (Îc) Cafe-șantan Cafenea (1) în care se oferă publicului și un program muzical distractiv Si: cabaret, șantan, varieteu. 4 Personal al unui cafe-șantan (3). 5 Clienți ai unui cafe-șantan (3).

cancan² sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: fr cancan] 1 Dans de cabaret răspândit în Franța, mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, executat numai de femei. 2 Melodie după care se execută un cancan² (1). 3 Melodia împreună cu dansul.

inăriță sf [At: SIMIONESCU, FL. 273 / Pl: ~țe / E: in² + -ăriță] 1 Pasăre mică înrudită cu sticletele, cu fruntea roșie, gușa neagră și pieptul roz, care se hrănește mai ales cu semințe de in Si: țintar (Carduelis flammea). 2 (Îs) ~-mare sau ~-cu-cioc-lung Pasărea Carduelis flammea holbaeli. 3 (Orn; îc) ~-cu-cap-roșu Scatiu cu cap roșu (Carduelis flammea cabaret). 4 (Îc) ~-verde (sau -galbenă) Pasărea Serinus canaria serinus. 5 (Bot) Inariță (1) (Najas minor).

local, ~ă [At: CR (1829) 112¹/21 / Pl: (1-5, 7-15) ~i, ~e, (6, 16-21) ~uri, (rar) ~e / E: fr local, lat localis] 1 a Caracteristic unui anumit loc (1). 2 a Care se referă la un loc (1) determinat. 3 a Dintr-o anumită zonă, regiune etc. Si: localnic. 4 a (Îs) Autorități ~e (sau, înv, ocârmuire ~ă) Autorități care exercită funcții administrative pe un teritoriu restrâns, delimitat potrivit împărțirii teritoriale a statului. 5 a (Îs) Resurse ~e Resurse ale unei întreprinderi sau ale unei administrații provenind din posibilități proprii sau de pe teritoriul restrâns pe care se află. 6 smf (Rar) Localnic (1). 7 a (D. nume) Care se referă la un loc (79) Si: toponimic. 8 a (Îs) Culoare ~ă Șir de imagini, care într-o descriere, pictură, piesă de teatru etc. redau ceea ce este caracteristic pentru obiceiurile unei epoci, țări, localități. 9-10 a (Med; îoc general) (Care se referă sau) care se aplică la o anumită parte a corpului sau la un anumit organ. 11 a (Îs) Anestezie ~ă Anestezie făcută numai la partea corpului care trebuie supusă unei intervenții chirurgicale sau unui tratament medical. 12 a (Îs) Tratament ~ Tratament care se aplică direct pe locul bolnav. 13 a (Grm) Care indică locul (1) unde se petrece o acțiune. 14 a (Grm) Referitor la locul (1) unde se petrece o acțiune. 15 a (Mat) Referitor la un singur punct sau la un mic domeniu din plan sau din spațiu. 16 sn Clădire de utilitate publică, ocupată de o întreprindere, de o instituție etc. Si: (înv) localitate (9). 17 sn Sală special amenajată unde se servește publicului mâncare sau băutură Vz bar, birt, bodegă, cabaret, cafenea, restaurant. 18 sn (Îrg) Construcție. 19 sn (Îrg) Încăpere cu destinație specială. 20 sn (Îvr) Locaș¹ (11). 21 sn (Înv) Suprafață de pământ. corectat(ă)

topless sn [At: MDA ms / E: eg topless] 1 (D. femei; îe) A face ~ A face plajă cu sânii dezgoliți. 2 (D. dansatoare profesioniste; îae) A dansa într-un bar, într-un club, într-un cabaret cu bustul dezgolit.

scatiu sm [At: CIHAC, II 696 / V: (rar) ~ațiu / Pl: ~ii / E: ngr σκαθί] 1 Pasăre mică, cântătoare, foarte vioaie, cu pene verzi-gălbui, cenușii pe spate, iar pe aripi cu două dungi negre, al cărei cântec seamănă cu al canarului Si: (reg) cintezoi (2), cij, oiță, scaiete (21), saicior, pasăre-galbenă, poala-Sfintei-Marii, (Carduelis spinus). 2 (Rar) Cănăraș (Serinus canaria serinus). 3 (Reg) Presură¹ (Emberiza citrinella). 4 (Reg; îc) ~ de gard Presură¹ (Emberiza cirlus). 5 (Reg; îc) ~-cu-cap-roșu Specie de inăriță (Carduelis flammea cabaret). 6 (Arg) Sergent (6). 7 (Arg) Sergent de stradă.

bar² s.n. 1 Local în care se vînd băuturi alcoolice, cafea etc. și în care consumatorii sînt serviți stînd în picioare sau pe scaune înalte, în fața unei tejghele sau pe scaune la mese. ◇ Bar-cafea = bar în care se bea cafea; café-bar. Bar-discotecă = bar cu specific de discotecă; disco-bar. 2 Restr. Tejghea (special amenajată) în localurile publice sau în casele cu arhitectură modernă, la care se prepară și se servesc băuturi. 3 Dulap sau compartiment într-un dulap de sufragerie în care se păstrează sticlele cu băuturi alcoolice (fine). 4 Local de noapte cu program muzical-distractiv; cabaret, night-club. • pl. -uri. /<fr., engl. bar.

stâlp sm [At: PSALT. HUR. 110^v/13 / Pl: ~i, (înv) ~uri / E: vsl стлъпъ] 1 Lemn lung și gros, uneori cioplit, fixat în pământ pentru a susține ceva Si: bârnă, grindă, (îvp) pociarb, (pop) șarampoi², (reg) bâlvan, șaf¹, șaranț, soș, șteamp¹ Vz: par¹, parmai¹. 2 (Pex) Element al construcției din lemn, fier, ciment, piatră etc., așezat vertical, servind la susținerea sau la ornamentarea unei clădiri, unui pod etc. Si: bârnă¹ (1), grindă (1), (îvp) pociumb, (pop) șarampoi², (reg) bâlvan, șaf¹, șaranț, soș, șteamp¹ Vz: coloană. 3 (Îs) ~ de telegraf (sau de telefon, electric etc.) Fiecare dintre stâlpii (1) așezați la o anumită distanță unul de altul, de care sunt fixate, pe suporturi izolatoare, firele telegrafice, telefonice, electrice, de radio etc. 4 (Îs) ~ de cafenea (sau de cabaret, de șantan etc.) Persoană care-și irosește viața în petreceri ușoare, fiind un obișnuit al anumitor localuri. 5 (Reg; îs) ~ de strugur Ciorchine de strugure. 6 (Îe) A fi (ori a sta sau a rămâne) ~ (de cremene ori de piatră) A fi (ori a sta sau a rămâne) pironit, împietrit (de spaimă, de mirare etc.) 7 Indicator de frontieră sau de hotar. 8 (Reg; spc) Par¹ (din mijlocul clăii de fân). 9 (Îvr) Stindard (6). 10 (Reg; îs) ~ pentru găleți Prepeleac la stână. 11 Persoană care constituie un sprijin de căpetenie pentru cineva, mai ales pentru o colectivitate Si: personalitate, om de vază. 12 (Îs) ~ul casei (sau al familiei) Capul familiei. 13 (Îvr; îs) ~ul dughenei Proprietar al unei dughene. 14 Monument, de obicei în formă de coloană Si: columnă. 15 (Îvr) Turnul Babel. 16 (Reg; șîs ~ul mortului) Monumnent funerar (provizoriu) din lemn sau din piatră, în formă de cruce sau cu o cruce în vârf, care se așază la capul mortului. 17 (Pop; în practicile religiei ortodoxe; mpl; șîs ~ii morților) Fiecare din cele patru evanghelii pe care le citește preotul la slujbele pentru morți. 18 (Reg; în practicile religiei ortodoxe) Stare (3). 19 (Fig; de obicei urmat de determinări care arată felul) Coloană de foc, de fum, de lumină etc. care se înalță în sus. 20 (Pex) Trâmbă. 21 (Înv) Coloană (de cifre, într-un text). 22 (Îvr; fig) Sens. 23 (Min) Porțiune dintr-un zăcământ lăsată neexploatată pentru susținerea pereților galeriei. 24 (Min) Porțiune de substanță minerală utilă, în formă de prismă, cuprinsă între două galerii paralele și pregătită pentru exploatare. 25 (Înv; Mol) Unitate de măsură, de lungime variabilă, pentru pământ Vz: funie. 26 (Mol) Fiecare dintre cei patru stâlpișori (1) (doi dinainte și doi dinapoi) înfipți în tălpile războiului de țesut, în care se sprijină sulurile Si: (reg) braț¹ (20), cujbă (8), ciocan (23), furcă (37), mână. 27 (Reg) Fiecare dintre cele două lemne pe care se reazemă perna morii. 28 (Reg; la joagăr) Fiecare din cele două laturi verticale ale jugului. 29 (Reg; la joagăr) Fiecare dintre cele două scânduri între care se mișcă jugul. 30 (Pes; șîs ~ii talianului) Fiecare dintre cei 16 piloți pe care este întins talianul. 31 (Reg; îs) ~ul din mijloc Stinghie (9). 32 (Îs) ~ul aripei Fiecare dintre cele patru doage mici, pe fundul unui vas de lemn, așezate între aripi și cele două doage din mijloc. 33 (Îs) ~ul mujlociu (sau din mijloc) Fiecare dintre cele patru doage din mijloc perpendiculare pe doaga cea mai lungă de pe fundul unui vas de lemn. 34 (Reg) Treaptă¹. 35 (Îrg; șîs ~ul sau ~ii ușii) Ușor¹ (1). 36 (Nav) Stanță¹ (5). 37 (Îrg) Ram¹. 38 (Îvr; pan) Braț, ramificație a unui obiect. 39 (Mun) Fiecare din cele două ramificații ale unei sobe țărănești de cărămidă prin care trec fumurile despărțite prin firidă. 40 (Reg) Canin (5). 41 (Înv; îs) ~ul lui Volta (sau ~ voltaic) Pilă electrică V pilă². 42 (Ast; pop) Steaua-Polară V polar.

MATRÓZ s. m. Marinar; grad în marina militară, corespunzător gradului de soldat din armata de uscat. Marina se numește tot ce ține de neguțătoria de mare, precum: corăbiile, porturele, matroșii sau corăbierii. RUS, I. I, 66/5. Între 744 de oameni, carii au trăit peste 80 de ani, au fost. . . matrozi (corăbieri) 2. VASICI, M. I, 121/24, cf. STAMATI, D. Am fost salutați cu o ploaie de gloanțe care ne-a rănit doi materozi francezi și au omorît un jandarm. GHICA, S. 414, cf. I. IONESCU, M. 754, COSTINESCU. El de tînăr s-a înrolat ca matroz pe o corabie englezească. ODOBESCU, S. III, 248. Vapoare, cu mișcarea matrozilor pe punți, însuflețeau portul. MACEDONSKI, O. III, 65. Își ia merinde pe seama sa și pentru cîțiva matrozi; urcă în naie și pleacă. F (1887), 20, cf. ib. (1888), 86. Aproape de strîmbele maluri, corabia-n fugă trecea, Cîntau despicatele valuri, Cîntau și matrozii pe ea. COȘBUC, P. II, 93. A ieșit ca matroz pe coverta vaporului, la aer curat și la priveliștea malurilor Dunării. GALACTION, O. 117. Revine turnînd o înjurătură de matrod, care despică în două catapeteasma cabaretului. C. PETRESCU, Î. II, 191. Hei! Matrozii tatii, Peste bord cu dânsul, LESNEA, Î. 42, cf. TEODOREANU, M. II, 40. Matrozii vapoarelor de pe ocean. BOGZA, C. O. 307. Se instituie Medalia „Pentru Vitejie” care se conferă soldaților, matrozilor, cartnicilor. BO (1 953), 7. La țărmul vechii Scandinavii, Pescar, matroz, femeie, țînc, Priviră cu respect adînc, Spre rănile deschise-a navei. V. ROM. ianuarie 1 954, 219, cf. ib. octombrie 1954, 158, BARANGA, V. A. 20, ALR II 2 531 /886. ALR SN III h 858. – Pl.: matrozi. – Și: (sg. refăcută după pl.) matród, materód, (învechit) matrós (pl. ma- troși) s. m. – Din germ. Matrose, rus. матрос. Cf. magh. m a t r o z.

cabaret s. n., pl. cabarete

*CABARET (pl. -ete) sn. Local de petrecere unde se dansează [fr.].