VIEȚUITOARE ~ori f. Ființă înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; vietate. [Si. vie-țu-i-] /a viețui + suf. ~tor^[1]

viețuitor, ~oare [At: PSALT. 108 / P: ~țu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: viețui + -tor] 1 a (Îvp) Care este în viață. 2 a (Îvp) Care există pe lume. 3 sm (Bis; îvr) Cel care a dobândit viața veșnică. 4 sm (Bis; determinat prin „în vecii veacului”) Dumnezeu (1). 5 sf, (înv) sm Vietate (1). 6-7 smf, a (Înv) (Ființă) care își duce viața într-un anumit fel Si: (îvr) viatnic¹. 8-9 smf, a (Asr) (Ființă) care își duce viața într-un anumit loc. 10 a (Înv) Care dăinuiește (1). 11 a (Blg; rar) Dotat cu viață (65). 12 a (Blg; rar) Organizat. 13-16 a (Înv) Vital (1-4). 17 a (Înv) Care dă viață (1). 18 a (Înv) Care însuflețește.

viițuitor, ~oare a vz viețuitor

viețuitor, -oare adj. (înv., pop.) Care viețuiește; (care este) în viață, viu. ♦ (subst. f.) Vietate, ființă. Toate viețuitoarele se îndreptau către palat. ◊ Scara viețuitoarelor v. scară. ◊ sil. -țu-i-. pl. -ori, -oare. /viețui + -tor.

VIEȚUITOR, -OARE, viețuitori, -oare, adj. Care viețuiește, trăiește, este în viață; viu. Dacă materia este supusă... evoluțiunii, cu atît mai mult celtda, ca ți ființele viețuitoare pe care le constituie. MARINESCU, P. A. 57. Spiritul omului viețuitor nu se conduce de clasificările noastre. GHEREA, ST. CR. II 250. Șiretenia... este proprie tuturor ființelor viețuitoare. BOLINTINEANU, O. 299. ♦ (Substantivat, mai ales f. pl.) Ființă; vietate. Felurite soiuri de viețuitoare trăiesc... pe puntea șlepului de fier. BART, E. 330. Privazul îngust al ușii se umplu cu un fel de dihanie, căreia cu greu i-ai fi putut hotărî un loc pe scara lungă a viețuitoarelor. HOGAȘ, M. N. 82. Fiecare viețuitor răspunde într-un fel ori într-altul la dureri, la lovituri. GHEREA, ST. CR. III 30.

VIEȚUITOR ~oare (~ori, ~oare) rar Care viețuiește; aflat în viață; trăitor; viu. /a viețui + suf. ~tor

viețuitor a. și m. care viețuește.

vĭețuitór, -oáre adj. Care vĭețuĭește. S. f. Ființă, animal: vĭețuitoarele lumiĭ.

viețuitoare s. f., g.-d. art. viețuitoarei; pl. viețuitoare

!viețuitor (înv., pop.) (desp. vie-țu-i-) adj. m., pl. viețuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. viețuitoare

viețuitor (înv., pop.) (vie-țu-i-) adj. m., pl. viețuitori; f. sg. și pl. viețuitoare

viețuitor adj. m. (sil. vie-), pl. viețuitori; f. sg. și pl. viețuitoare

VIEȚUITOARE s. v. animal.

VIEȚUITOARE s. animal, creatură, dobitoc, făptură, ființă, lighioană, necuvîntător, vietate, (înv.) dihanie, săzdanie, (fig.) suflare, (înv. fig.) zidire, ziditură. (~ele pădurii.)

VIEȚUITOR adj. v. viu.

viețuitor adj. v. VIU.