veninariță sf [At: HEM 2182 / Pl: ~țe / E: venin + -ariță] 1 Plantă erbacee din familia scrofulariacee, cu florile albe sau trandafirii, care crește în locuri umede sau mlăștinoase și care este folosită în medicină pentru proprietățile ei iritante și purgative Si: avrămeasă, (reg) milostivă, potroacă¹, mila-Domnului (Gratiola officinalis). 2 (Bot; reg) Barba-boierului (Ajuga laxmanni).

veninariță s.f. (bot.) Plantă erbacee, din familia scrofulariaceelor, cu florile albe sau trandafirii, care crește în locuri umede sau mlăștinoase și care se folosește în medicină pentru proprietățile ei iritante și purgative (Gratiola officinalis); avrămeasă. • pl. -e. /venin + -ariță.

AVRĂMEASĂ (pl. -ese) sf. 1 🌿 = BARBA-BOIERULUI¹ ¶ 2 AVRĂMEAS(C)Ă-(CÎRSTINEAS(C)Ă) = VENINARIȚĂ [comp. rus. bulg. avranū].

VENINARIȚĂ, veninarițe, s. f. Plantă erbacee cu flori albe sau trandafirii, folosită în medicină (Gratiola officinalis); avrămeasă.

VENINĂRIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu flori albe sau trandafirii, folosită în medicină pentru proprietățile diuretice și iritante; avrămeasă. /venin + suf. ~ăriță

venináriță f., pl. e (d. venin). Avrămească, milostivă, potroacă, o buruĭană veninoasă scrofulariacee care crește pin locurĭ umede (gratiola officinális). Are proprietățĭ iritante și purgative și e întrebuințată de popor contra frigurilor, tusiĭ și durerilor de stomah.

veninariță s. f., g.-d. art. veninariței; pl. veninarițe

veninariță s. f., g.-d. art. veninariței; pl. veninarițe

veninariță s. f., g.-d. art. veninariței; pl. veninarițe

VENINARIȚĂ s. (BOT.; Gratiola officinalis) avrămeasă, avrămească, (reg.) cârstineasă, milostivă, potroacă, mila-Domnului.

VENINARIȚĂ s. (BOT.; Gratiola officinalis) avrămeasă, avrămească, (reg.) cîrstineasă, milostivă, potroacă, mila-Domnului.