15 definiții pentru turnătoare
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (6)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TURNĂTOR, -OARE, turnători, -oare, s. m. și f. 1. Muncitor din industria metalurgică specializat în lucrări de turnare1 a metalelor. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei persoane care pârăște, denunță pe cineva; denunțător. – Turna1 + suf. -ător.
TURNĂTOR, -OARE, turnători, -oare, s. m. și f. 1. Muncitor din industria metalurgică specializat în lucrări de turnare1 a metalelor. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei persoane care pârăște, denunță pe cineva; denunțător. – Turna1 + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
turnător, ~oare [At: DA III, 847 / V: (înv) tor~ sf, (reg) târ~ sn, tor~ sm / Pl: ~i, ~oare / E: turna1 + -ător] 1 sf (Înv) Înapoiere. 2 sfn (Mun) Fir de urzeală care nu încape în spată și care se face ghem, rămânând pe lângă război. 3 sf (Înv) Vas cu care se toarnă un lichid. 4 smf Muncitor din industria metalurgică specializat în operația de turnare1 (12) a metalelor. 5 smf (Fam; fig; dep) Persoană care denunță pe cineva Si: delator, denunțător.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURNĂTOR, -OARE, turnători, -oare, s. m. și f. Muncitor din industria metalurgică, specializat în lucrări de turnare1. Ce pregătire ai, tovarășe? Ce școală, ce profesie, ce calificare? – De meserie-s turnător. GALAN, B. I 11.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
turnător, -oare s. m. f. (peior., fam., pop.) Denunțător, securist ◊ „C. Vadim Tudor nu era informator, ci turnător benevol la Securitate.” Ev.z. 13 IX 95 p. 1. ◊ „[Securiștii] erau desemnați prin turnător, delator, ciripitor sau prin... tăcere, însoțită de gestul cunoscut indicând epoleții.” Ap. 8/95 p. 15. ◊ „E turnător? am întrebat.” R.l. 21 IX 96 p. 1; v. și R.lit. 43/96 p. 2 (din turna; DEX – alte sensuri; acest sens este mai vechi în rom.)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
turnătór, -oáre adj. și s. Care toarnă (lucrător): turnător de clopote, de tunurĭ, de litere.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
turnătoare s. f., g.-d. art. turnătoarei; pl. turnătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
turnătoare s. f., g.-d. art. turnătoarei; pl. turnătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
turnătoare s. f., g.-d. art. turnătoarei; pl. turnătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TURNĂTOR s. v. denunțător.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TURNĂTOR s. (înv.) vărsător. (~ de clopote.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TURNĂTOR adj., s. v. pârâcios, pârâtor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TURNĂTOR s. (înv.) vărsător. (~ de clopote.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
turnător adj., s. v. PÎRÎCIOS. PÎRÎTOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
turnător s. v. DENUNȚĂTOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
turnător, -oare, turnători, -oare s. m., s. f., adj. (peior.) informator, denunțător, delator
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
turnător, turnătorisubstantiv masculin turnătoare, turnătoaresubstantiv feminin
- 1. Muncitor din industria metalurgică specializat în lucrări de turnare a metalelor. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: vărsător
- Ce pregătire ai, tovarășe? Ce școală, ce profesie, ce calificare? – De meserie-s turnător. GALAN, B. I 11. DLRLC
-
- 2. Epitet depreciativ dat unei persoane care pârăște, denunță pe cineva. DEX '09 DEX '98sinonime: delator denunțător pârâcios pârâtor
etimologie:
- Turna + sufix -ător. DEX '09 DEX '98