TUBAJ, tubaje, s. n. (Med.) Metodă de examen clinic care constă în introducerea unui tub de cauciuc sau metalic în stomac sau în duoden pentru extragerea și analiza sucurilor respective. ♦ Tubaj laringian = introducerea unui tub metalic în laringe în caz de asfixie. – Din fr. tubage.

tubaj sn [At: DL / Pl: ~e / E: fr tubage] (Med) 1 Metodă de examen clinic și de laborator, care constă în introducerea unui tub (1) de cauciuc sau metalic în stomac ori în duoden pentru extragerea și analiza sucurilor respective. 2 (Îs) ~ laringian Introducerea unui tub (1) de metal în laringe în caz de asfixie.

TUBAJ, tubaje, s. n. (Med.) Metodă de examen clinic care constă în introducerea unui tub de cauciuc sau metalic în stomac sau în duoden pentru extragerea și analiza sucurilor respective. ◊ Tubaj laringian = introducerea unui tub metalic în laringe în caz de asfixie. – Din fr. tubage.

TUBAJ, tubaje, s. n. Extragere, cu ajutorul unei sonde, a unei cantități de lichid (suc gastric, bilă etc.) din stomac, duoden sau din alte cavități ale organismului, pentru a-l supune unei analize de laborator în scopul stabilirii unui diagnostic.

TUBAJ s.n. (Med.) Metodă de examen clinic constînd în introducerea în stomac, pe cale bucală, a unui tub de cauciuc pentru extragerea de suc gastric. ♦ Tubaj laringian = introducerea unui tub metalic în laringe în caz de asfixie. [< fr. tubage].

TUBAJ s. n. introducere în stomac sau alt organ cavitar, pe cale bucală, a unui tub de cauciuc în scop explorator sau terapeutic. ♦ ~ laringian = introducerea unui tub metalic în laringe în caz de asfixie. (< fr. tubage)

TUBAJ ~e n. med. Examen medical, care constă în introducerea unui tub de cauciuc special în organele interne (stomac, duoden etc.) pentru a extrage și a analiza sucurile gastrice. /<fr. tubage

tubaj s. n., pl. tubaje

tubaj s. n., pl. tubaje

tubaj s. n. pl. tubaje

TUBAJ LARINGIAN s. v. intubație.

TUBAJ LARINGIAN s. (MED.) intubație.