tubaj sn [At: DL / Pl: ~e / E: fr tubage] (Med) 1 Metodă de examen clinic și de laborator, care constă în introducerea unui tub (1) de cauciuc sau metalic în stomac ori în duoden pentru extragerea și analiza sucurilor respective. 2 (Îs) ~ laringian Introducerea unui tub (1) de metal în laringe în caz de asfixie.