topologie sf [At: CONTEMP. 1949, nr. 164, 11/3 / E: fr topologie] 1 Ramură a științelor matematice care studiază proprietățile figurilor din spațiu din punct de vedere calitativ. 2 Structură matematică definită pe un spațiu cu ajutorul unor părți ale acestui spațiu.

TOPOLOGIE, topologii, s. f. Ramură a geometriei care studiază proprietățile de natură exclusiv calitativă ale figurilor din spațiu.

TOPOLOGIE s.f. 1. Ramură a geometriei care studiază proprietățile figurilor din spațiu din punct de vedere calitativ. 2. (Mat.) Mulțime de părți ale unei mulțimi, supusă anumitor condiții; omotopie. [Gen. -iei. / < fr. topologie, cf. gr. topos – loc, logos – studiu].

TOPOLOGIE s. f. 1. ramură a matematicii care studiază deformațiile continue în geometrie și raporturile dintre teoria suprafețelor și analiza matematică. 2. (mat.) structură care se definește pe o mulțime de puncte cu ajutorul unei părți a acesteia. (< fr. topologie)

TOPOLOGIE f. Ramură a geometriei care se ocupă cu studiul proprietăților figurilor din spațiu din punct de vedere calitativ. [G.-D. topologiei] /<fr. topologie

topologie s. f., art. topologia, g.-d. topologii, art. topologiei

topologie s. f., art. topologia, g.-d. topologii, art. topologiei

topologie s. f., art. topologia, g.-d. topologii, art. topologiei

TOPO- „loc, regiune, spațiu, areal, direcție”. ◊ gr. topos „loc” > fr. topo-, engl. id., it. id., germ. id. > rom. topo-. □ ~bionte (v. -biont), s. n. pl., organisme caracteristice și dominante într-un biotop; ~centru (v. -centru), s. n., loc de observație ca punct de origine; ~climatologie (v. climato-, v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul elementelor meteorologice din imediata apropiere a solului; ~dem (v. -dem), s. n., populație care ocupă o regiune geografică mai mult sau mai puțin bine definită; ~ergogramă (v. ergo-, v. -gramă), s. f., psihoprofesiogramă*; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă dată de un anumit loc; ~fototaxie (v. foto-, v. -taxie), s. f., mișcare de reacție a plantelor în direcția izvorului de lumină; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare și dezvoltare a configurației morfologice a organismelor în cursul ontogeniei; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în topografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Ramură a geodeziei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor unei porțiuni mici a suprafeței terestre văzute orizontal, precum și cu tehnica reprezentării grafice sau numerice a acesteia. 2. Descriere a configurației și situației unui loc sau a unei regiuni; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Disciplină care tratează despre proprietățile figurilor din spațiu, din punct de vedere calitativ. 2. Structură matematică definită pe un spațiu cu ajutorul unor părți ale acestuia; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu tehnica măsurătorilor și a calculelor necesare pentru întocmirea hărților și a planurilor; ~metru (v. -metru₁), s. m. și f., specialist în lucrări de topometrie; ~morf (v. -morf), adj., (despre un organism sau o populație) care prezintă o serie de particularități produse de mediu; ~taxie (v. -taxie), s. f., mișcare de orientare a plantelor în funcție de izvorul de excitație; ~tip (v. -tip), s. m., organism cu același habitat cu al tipului original.