14 definiții pentru tehnologie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEHNOLOGIE, tehnologii, s. f. 1. Știință a metodelor și a mijloacelor de prelucrare a materialelor. 2. Ansamblul proceselor, metodelor, operațiilor etc. utilizate în scopul obținerii unui anumit produs. – Din fr. technologie.

TEHNOLOGIE, tehnologii, s. f. 1. Știință a metodelor și a mijloacelor de prelucrare a materialelor. 2. Ansamblul proceselor, metodelor, operațiilor etc. utilizate în scopul obținerii unui anumit produs. – Din fr. technologie.

tehnologie sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~loghie, tihnologhie / S și: (înv) tecn~ / Pl: ~ii / E: ngr τεχνσλογία, ger Technologie, fr technologie] 1 Știință a procedeelor și a mijloacelor de prelucrare a materialelor. 2 Ansamblul proceselor, metodelor, procedeelor, operațiilor etc. utilizate în scopul obținerii unui anumit produs. 3 Tehnică2 (10). 4 (Îvr) Totalitatea termenilor tehnici2 (7) ai unei meserii, științe sau arte. 5 (Grm; îvr) Analiză gramaticală.

TEHNOLOGIE, tehnologii, s. f. Totalitatea cunoștințelor despre metodele și mijloacele de prelucrare a materialelor. Pe baza documentațiilor sovietice s-a putut pune la punct construcția și tehnologia motoarelor electrice. SCÎNTEIA, nr. 2860.

TEHNOLOGIE s.f. 1. Știință a procedeelor și mijloacelor de fabricare și de prelucrare a materialelor. 2. Ansamblul proceselor, metodelor, procedeelor, operațiilor etc. folosite pentru obținerea unui anumit produs. 3. (Rar) Tehnică. [Gen. -iei. / < engl. technology, fr. technologie, cf. gr. techne – artă, logos – studiu].

TEHNOLOGIE s. f. 1. știință a metodelor și a mijloacelor de prelucrare a materiilor prime, a materialelor și a datelor. 2. ansamblul proceselor, al metodelor, operațiilor etc. pentru realizarea unui anumit produs (< fr. technologie)

TEHNOLOGIE ~i f. 1) Știință care se ocupă cu studiul procedeelor și mijloacelor de prelucrare a materialelor. Tehnologia metalelor. 2) Ansamblu de procedee și de metode folosite în scopul obținerii unui produs. [G.-D. tehnologiei] /<fr. technologie

tehnologie f. 1. tratat despre arte în genere; 2. totalitatea termenilor proprii unei arte sau meserii; 3. od. în special, partea gramaticei numită astăzi morfologie: fiecare inventa o etimologie și o tehnologie proprie NEGR.

*tehnologíe și tecn- f. (vgr. tehnologia). Știința artelor și meseriilor în general. Totalitatea terminilor tehnicĭ aĭ uneĭ arte orĭ uneĭ științe. Odinioară, morfologie (o parte a gramaticiĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tehnologie s. f., art. tehnologia, g.-d. art. tehnologiei; pl. tehnologii, art. tehnologiile (desp. -gi-i-)

tehnologie s. f., art. tehnologia, g.-d. art. tehnologiei; pl. tehnologii, art. tehnologiile

tehnologie s. f., art. tehnologia, g.-d. art. tehnologiei; pl. tehnologii, art. tehnologiile

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TEHNO- „tehnică, profesie”. ◊ gr. tekhne „meșteșug, meserie” > fr. techno-, engl. id., germ. id. > rom. tehno-.~crație (v. -crație), s. f., 1. Doctrină și curent social-politic contemporan, care postulează cadrul unor structuri în care puterea să aparțină nu factorilor politici, ci oamenilor de știință, tehnicienilor și organizatorilor; sin. tehnocratism. 2. Intelectualitate tehnocratică; ~fil (v. -fil1), adj., (despre specii animale) care se adaptează ușor la civilizația tehnică; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a diferitelor profesii și a procedeelor lor de lucru; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în tehnologie; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Știință a procedeelor și a mijloacelor de prelucrare a materialelor. 2. Ansamblu al proceselor, metodelor, procedeelor, operațiilor etc. utilizate în scopul obținerii unui anumit produs; ~patie (v. -patie), s. f., denumire generală pentru bolile profesionale; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., ramură a patologiei care tratează despre bolile produse prin deficiențe în tehnica întreținerii și exploatării animalelor; ~psihologie (v. psiho-, v. -logie1), s. f., ramură a psihologiei care se ocupă de mijloacele aplicării practice a psihologiei teoretice; ~sferă (v. -sferă), s. f., zonă de activitate tehnică a omului.

Intrare: tehnologie
tehnologie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tehnologie
  • tehnologia
plural
  • tehnologii
  • tehnologiile
genitiv-dativ singular
  • tehnologii
  • tehnologiei
plural
  • tehnologii
  • tehnologiilor
vocativ singular
plural
tehnologhie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tihnologhie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tehnologie, tehnologiisubstantiv feminin

  • 1. Știință a metodelor și a mijloacelor de prelucrare a materialelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Pe baza documentațiilor sovietice s-a putut pune la punct construcția și tehnologia motoarelor electrice. SCÎNTEIA, nr. 2860. DLRLC
  • 2. Ansamblul proceselor, metodelor, operațiilor etc. utilizate în scopul obținerii unui anumit produs. DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. rar Tehnică. DN
    sinonime: tehnică
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.