semnare sf [At: LB / Pl: ~nări / E: semna] 1 (Înv) Însemnare (pe un obiect, a unei ființe etc.). 2 Scriere a numelui (la sfârșit) pe o scrisoare, pe un act, pe o operă literară, artistică etc. în calitate de autor Si: semnătură (7). 3 Certificare prin semnătură Si: iscălire, subsemnare (1), subscriere, (înv) subiscălire. 4 Fixare în scris a unui contract, a unui tratat, a unei convenții etc. (certificând, prin semnătura celor împuterniciți, valabilitatea celor convenite) Si: încheiere.

SEMNARE, semnări, s. f. Acțiunea de a semna și rezultatul ei; iscălire. Dacă îmi reușește și obțin semnarea contractului, am bani. BARANGA, I. 215.

SEMNARE s.f. Acțiunea de a semna și rezultatul ei; iscălire; semnat. [< semna].

SEMNA, semnez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) iscăli pentru confirmare, a certifica punând o iscălitură. – Din fr. signer (după semn).

sămna v vz semna

semna [At: PO 286/22 / V: (înv) săm~ / Pzi: 1 ~nez, 3 ~nează și (înv) seamnă / E: semn cf fr signer] 1 vt(a) (Înv; c. i. obiecte sau ființe) A însemna. 2 vt(a) (Înv; c. i. obiecte) A sigila (3). 3 vt(a) (Înv; c. i. monede de metal) A fabrica (1). 4 vt (C. i. ființe sau părți ale corpului lor) A înfiera. 5 vt (Înv; îe) A ~ (pe cineva ) la nas A pedepsi cu stigmatizarea la nas (prin tăierea cartilajului care desparte fosele nazale sau printr-un alt semn). 6 vt (Înv; c. i. semne înfierate) A aplica (1). 7 vt (Rar; c. i. pași) A întipări. 8 vt (C. i. terenuri, hotare etc.) A marca. 9 vt (Înv; c. i. fapte, evenimente etc.) A menționa (în scris). 10 vt (Îvr) A iscodi. 11-12 vtr (C. i. scrisori, acte, opere literare, artistice etc.) A (se) iscăli. 13 vt (C. i. creații artistice, de obicei literare) A elabora, a crea, a compune etc. scriindu-și numele la sfârșit, în calitate de autor. 14-15 vt (Rar; c. i. articole, cărți, izvoare, documente, creații literare etc.) A publica (în calitate de autor). 16 vt (C. i. activități umane, de obicei, artistice) A realiza (scriindu-și numele la sfârșit, ca un semn al răspunderii). 17 vt A indica în scris, pe afiș sau pe generic, numele realizatorului unui spectacol, al unui film etc. 18 vt (C. i. contracte, tratate, convenții etc.) A fixa în scris (certificând, prin semnătura celor împuterniciți, valabilitatea celor convenite). 19 vt (Îrg) A arăta (1). 20 vt (Îvr; c. i. oameni) A desemna (1). 21 vt (C. i. evenimente, fenomene ale naturii etc.) A prevesti¹ (1). 22 vt (Înv) A însemna. 23 vt (Înv) A simboliza (2). 24 vt (Îvr; îf sămna) A instiga.

SEMNA, semnez, vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) iscăli pentru confirmare, a certifica punând o iscălitură. – Din fr. signer (după semn).

SEMNA, semnez, vb. I. Tranz. A iscăli ceva pentru confirmare; a certifica, punînd o iscălitură. Sergentul Iftodiu Dumitru se veseli cumplit la ideea că Radu Comșa poate vrea să dreseze un proces-verbal cu rezultatul inspecției și să semneze în condică. C. PETRESCU, Î. II 173. Tăcu în fine Azo, dar fața contractată Și ochii coperindu-și cu mîna ce-a semnat Sentința ce pe fiu-i la moarte-a condamnat, Își năbuși în pieptu-i simțirile-i de tată! MACEDONSKI, O. I 250. ◊ Expr. A semna în alb v. alb¹.

SEMNA vb. I. tr., intr., refl. A (se) iscăli. [Cf. fr. signer, după semn].

SEMNA vb. tr., intr., refl. a (se) iscăli. (după fr. signer)

A SEMNA ~ez 1. tranz. (acte, articole, cereri, scrisori etc.) A adeveri prin iscălitură; a iscăli. 2. intranz. A-și scrie numele cu propria mână sub text; a-și pune iscălitura pe un act oficial; a iscăli. /Din semn

semnà v. 1. a-și pune semnătura; 2. a încheia: a semna un tractat. [Lat. SIGNARE].

semnéz v. tr. (d. semn orĭ lat. signare, de unde și fr. signer). Vechĭ. Însemnez. Azĭ. Neol. Iscălesc, îmĭ scriŭ numele.

semnare s. f., g.-d. art. semnării; pl. semnări

semnare s. f., g.-d. art. semnării; pl. semnări

semnare s. f., g.-d. art. semnării; pl. semnări

semna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. semnez, 3 semnează; conj. prez. 1 sg. să semnez, 3 să semneze

semna (a ~) vb., ind. prez. 3 semnează

semna vb., ind. prez. 1 sg. semnez, 3 sg. și pl. semnează

SEMNARE s. 1. iscălire, iscălit, subscriere, (rar) subsemnare. (~ unui act.) 2. încheiere. (~ unei convenții.)

SEMNARE s. 1. iscălire, iscălit, subscriere, (rar) subsemnare. (~ unui act.) 2. încheiere. (~ unei convenții.)

SEMNA vb. 1. a iscăli, a subscrie, (rar) a subsemna, (înv.) a subiscăli. (A ~ un act, o scrisoare.) 2. a se iscăli, (pop.) a se scrie. (Te rog să te ~ aici.) 3. a încheia. (Am aflat că părțile au ~ convenția.)

SEMNA vb. v. arăta, bate, circumscrie, consemna, cresta, delimita, demarca, hotărnici, indica, înfiera, înregistra, înscrie, însemna, limita, marca, mărgini, nota, preciza, reprezenta, scrie, scrijeli, simboliza, spune, trece, zgâria.

semna vb. v. ARĂTA. BATE. CIRCUMSCRIE. CONSEMNA. CRESTA. DELIMITA. DEMARCA. HOTĂRNICI. INDICA. ÎNFIERA. ÎNREGISTRA. ÎNSCRIE. ÎNSEMNA. LIMITA. MARCA. MĂRGINI. NOTA. PRECIZA. REPREZENTA. SCRIE. SCRIJELI. SIMBOLIZA. SPUNE. TRECE. ZGÎRIA.

SEMNA vb. 1. a iscăli, a subscrie, (rar) a subsemna, (înv.) a subiscăli. (A ~ un act, o scrisoare.) 2. a se iscăli, (pop.) a se scrie. (Te rog să te ~ aici.) 3. a încheia. (Am aflat că părțile au ~ convenția.)