scolar², ~ă a vz școlar corectat(ă)

scolar¹ sm vz școlar corectat(ă)

scoler sm vz școlar corectat(ă)

scoleriu sm vz școlar²

școlar, ~ă [At: CARTE TREB. II, 4/2 / V: (înv) scoler, scoleriu, sho~, sholariu, sholer, (îrg) ișc~, ~iu, ~Ier, ~leriu smf (înv) sc~ a / Pl: ~i, ~e / E: școală + -ar] 1 smf Elev al unei școli (1) Si: (îvr) școlean. 2 sm (Înv) Discipol. 3-4 a Care ține de școală (1) sau de școlari (1). 5-6 a Școlăresc (1-2).

școlariu sm vz școlar

școlăresc, ~ească a [At: PONTBRIAND, D. / V: (înv) sc~, ~Ier~ / Pl: ~ești / E: școlar + -esc] 1-2 Caracteristic școlii (1) sau școlarilor (1) Si: școlar (5-6). 3 (Fig; mai ales d. scrieri) Care dovedește lipsă de maturitate, de profunzime, de originalitate Si: copilăresc (5), naiv, simplu.

școlări [At: DDRF / Pzi: ~resc / E: școlar] 1 vi A învăța într-o școală (1). 2 vi A fi școlar (1) împreună sau în același timp cu cineva Si: (rar) a școli (5). 3 vt (Mun) A școlariza (2).

școler sm vz școlar

școleriu² sm vz școlar

ȘCOLAR¹, școlari, s. m. Elev al unei școli elementare sau medii. N-au venit de patru zile! Se răsuci iar în pat tovarășul lui Comșa, cu promptitudinea unui școlar pîrîtor. PETRESCU, Î. II 60. Școlarii trecură pe lîngă ei cu căciulele în mînă. SANDU-ALDEA, D. N. 96. Nu mi s-a întîmplat ca vreun școlar, pînă acum, să-mi fi făcut rușinea ce mi-a făcut copiii tăi. ISPIRESCU, L. 273.

ȘCOLAR², -Ă, școlari, -e adj. Care ține de școală, care privește școala sau pe școlari. An școlar. Rechizite școlare. ▭ Toți copiii de vîrstă școlară vor fi cuprinși în școli. REZ. HOT. I 298. Comitet școlar v. comitet.

ȘCOLĂRI, școlăresc, vb. IV. Intranz. A fi școlar împreună cu cineva sau în același timp cu cineva. Am școlărit împreună.

ȘCOLAR, -Ă I. adj. referitor la școală; propriu învățământului. II. s. m. elev. (după fr. scolaire)

ȘCOLAR¹ ~ă (~i, ~e) Care ține de școală; propriu școlii. An școlar. /școală + suf. ~ar

ȘCOLAR² școlari m. Băiat care învață într-o școală; elev. /școală + suf. ~ar

A ȘCOLĂRI ~esc intranz. rar 1) A fi școlar. 2) A-și petrece anii de școlar împreună cu altcineva. /Din școlar

școlar m. cel ce merge la școală.

școlărì v. a învăța împreună la școală.

scolár V. școlar.

2) școlár, -ă adj. (lat. scholaris, fr. scolaire cu ș din școală). De școală, scolastic: an, revizor școlar; cărțĭ școláre. – Maĭ rar, noŭ, și scolar.

1) școlár m. (d. școală; sîrb. školar, rus. rut. školĕár, pol. szkolarz, fr. écolier). Elev de școală (maĭ des elev). – Fem. -ăriță. – Mold. Pop. și școler, fem. -eriță.

2) școlărésc v. intr. (d. școlar). Fam. Trăĭesc ca școlar: mulțĭ anĭ a școlărit pîn’a ajuns aicĭ!

școlar adj. m., s. m., pl. școlari; adj. f. școlară, pl. școlare

școlări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlăresc, 3 sg. școlărește, imperf. 1 școlăream; conj. prez. 1 sg. să școlăresc, 3 să școlărească

școlar¹ adj. m., pl. școlari; f. școlară, pl. școlare

școlar² s. m., pl. școlari

școlări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlăresc, imperf. 3 sg. școlărea; conj. prez. 3 să școlărească

școlar s. m., adj. m., pl. școlari; f. sg. școlară, pl. școlare

școlări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlăresc, imperf. 3 sg. școlărea; conj. prez. 3 sg. și pl. școlărească

ȘCOLAR s. v. discipol, elev, învățăcel, ucenic.

ȘCOLAR adj., s. 1. adj. școlăresc. (Viața ~.) 2. adj. (înv.) scolastic, scolasticesc. (Sfârșitul anului ~.) 3. adj. didactic. (Programă ~.) 4. s. elev.

ȘCOLĂRI vb. v. școlariza.

școlar s. v. DISCIPOL. ELEV. ÎNVĂȚĂCEL. UCENIC.

ȘCOLAR adj., s. 1. adj. școlăresc. (Viața ~.) 2. adj. (înv.) scolastic, scolasticesc. (Sfîrșitul anului ~.) 3. adj. didactic. (Programă ~.) 4. s. elev, (înv.) scolastic, ucenic. (Profesorul și ~ii săi.)

școlări vb. v. ȘCOLARIZA.

școler, școleri, s.m. (reg.) învățător.

școlar s. m. sg. (tox.) codeină.