opțiuni
  • info

12 definiții pentru școlări

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘCOLĂRI, școlăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A învăța, a studia într-o școală; a fi școlar (1) împreună sau în același timp cu altcineva. – Din școlar.

ȘCOLĂRI, școlăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A învăța, a studia într-o școală; a fi școlar (1) împreună sau în același timp cu altcineva. – Din școlar.

școlări [At: DDRF / Pzi: ~resc / E: școlar] 1 vi A învăța într-o școală (1). 2 vi A fi școlar (1) împreună sau în același timp cu cineva Si: (rar) a școli (5). 3 vt (Mun) A școlariza (2).

ȘCOLĂRI, școlăresc, vb. IV. Intranz. A fi școlar împreună cu cineva sau în același timp cu cineva. Am școlărit împreună.

A ȘCOLĂRI ~esc intranz. rar 1) A fi școlar. 2) A-și petrece anii de școlar împreună cu altcineva. /Din școlar

școlărì v. a învăța împreună la școală.

școlăresc, ~ească a [At: PONTBRIAND, D. / V: (înv) sc~, ~Ier~ / Pl: ~ești / E: școlar + -esc] 1-2 Caracteristic școlii (1) sau școlarilor (1) Si: școlar (5-6). 3 (Fig; mai ales d. scrieri) Care dovedește lipsă de maturitate, de profunzime, de originalitate Si: copilăresc (5), naiv, simplu.

2) școlărésc v. intr. (d. școlar). Fam. Trăĭesc ca școlar: mulțĭ anĭ a școlărit pîn’a ajuns aicĭ!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

școlări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlăresc, 3 sg. școlărește, imperf. 1 școlăream; conj. prez. 1 sg. să școlăresc, 3 să școlărească

școlări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlăresc, imperf. 3 sg. școlărea; conj. prez. 3 să școlărească

școlări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlăresc, imperf. 3 sg. școlărea; conj. prez. 3 sg. și pl. școlărească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘCOLĂRI vb. v. școlariza.

școlări vb. v. ȘCOLARIZA.

Intrare: școlări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • școlări
  • școlărire
  • școlărit
  • școlăritu‑
  • școlărind
  • școlărindu‑
 singular plural
  • școlărește
  • școlăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • școlăresc
 (să)
  • școlăresc
  • școlăream
  • școlării
  • școlărisem
a II-a (tu)
  • școlărești
 (să)
  • școlărești
  • școlăreai
  • școlăriși
  • școlăriseși
a III-a (el, ea)
  • școlărește
 (să)
  • școlărească
  • școlărea
  • școlări
  • școlărise
plural I (noi)
  • școlărim
 (să)
  • școlărim
  • școlăream
  • școlărirăm
  • școlăriserăm
  • școlărisem
a II-a (voi)
  • școlăriți
 (să)
  • școlăriți
  • școlăreați
  • școlărirăți
  • școlăriserăți
  • școlăriseți
a III-a (ei, ele)
  • școlăresc
 (să)
  • școlărească
  • școlăreau
  • școlăriră
  • școlăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

școlări, școlărescverb

  • 1. rar A învăța, a studia într-o școală; a fi școlar (1.) împreună sau în același timp cu altcineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: școlariza
    • format_quote Am școlărit împreună. DLRLC
etimologie:
  • școlar DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.