scală¹ sf [At: (a.1634) IORGA, D. B. I, 51 / V: (înv) sic~ / Pl: ~le, (înv) scăli / E: ngr σκάλα, it scala, scalo, ger Skala] 1 (Înv) Punct vamal. 2-3 (Pex) Port³ (care servește și ca punct vamal). 4 (Prc) Debarcader (la mare, la un ocean). 5 Scară ale cărei elemente sunt diviziuni ale unei linii, marcate cu valorile numerice ale mărimilor raportate corespunzător Si: scară (7) gradată. 6 (Spc) Placă gradată pe care se pot urmări la aparatele de radio, posturile și lungimile de undă. 7 (Trs; înv) Tabel care cuprindea cursul unor efecte comerciale, financiare etc. 8-9 (Muz; înv) Scară (47-48). 10 (Îvr) Scară (1). 11 (Îvr; îf sicală) Scară (23) (mică).

scală² sf [At: POLIZU / V: (reg) șc~ / Pl: le / E: nct] 1 Boală a animalelor cornute, a oilor și a cailor, caracterizată printr-o rană la țesutul cornos de la picior, provenită, de obicei, din necurățenie. 2 (Reg) Epitet dat unui cal opărit la glezne. 3 (Reg) Boală a cailor caracterizată prin inflamarea ganglionilor de la gât Si: melic¹. 4 (Reg) Panarițiu. 5 (Olt; Trs) Nume generic dat unor răni speciale (la oameni). 6 (Olt; Trs; pgn) Nume generic dat unor boli, unor infirmități (la oameni).

scală³ sf [At: H XIV, 444/ Pl: ~le / E: ucr скала] (Reg) 1-2 Strat (sau aglomerare) de stânci sau de piatră de dimensiuni foarte mari. 3 Cascadă (1).

sicală sf vz scală¹

șcală sf vz scală

SCALĂ, scale, s. f. Placă gradată, montată la aparatele de radio, pe care se poate urmări, cu ajutorul unui indicator, postul sau lungimea de undă pe care funcționează aparatul la un moment dat.

SCALĂ s.f. 1. Placă gradată pe care se pot urmări la aparatele de radio posturile și lungimile de undă. 2. Rampă (5) [în DN]. [< it. scala].

SCALĂ s. f. 1. totalitatea reperelor pe un instrument de măsură, reprezentând valori ale unei mărimi care se măsoară; scară gradată. 2. rampă (5). (< it. scala)

SCALĂ ~e f. Placă gradată a unui aparat de radio, pe care sunt indicate posturile și lungimile de undă. [ G.-D. scalei] /<ngr. skala, it. scala, germ. Skala

scală f. Muz. gamă: scală cromatică.

* scálă f., pl. e (lat. it. scala, scară. V. escale, șchele). Scară, gamă. Șchele, port comercial în Levant: scalele Levantuluĭ (și la Cost. 1, 310).

scală s. f., g.-d. art. scalei; pl. scale

scală s. f., g.-d. art. scalei; pl. scale

scală s. f., g.-d. art. scalei; pl. scale

SCALĂ s. scară. (~ unui aparat de radio.)

SCALĂ s. v. debarcader, port, scară, vamă.

scală s. v. DEBARCADER. PORT. SCARĂ. VAMĂ.

SCALĂ s. scară. (~ unui aparat de radio.)

scală s. f. – Febră aftoasă. Origine necunoscută. Legătură cu sl. skala „așchie” (Cihac, II, 329), nu este probabilă. Această boală care provine din cauza murdăriei, ar putea să-și lege numele întru cîtva de lat. squalidus „murdar”, mai ales că denumirea ei nu pare să fie moștenită.

scală (-le), s. f. – Escală, port. It. scala, prin intermediul ngr. σϰάλα (sec. XVII). Este dubletul lui escală, s. f., din fr. escale; de la schelă (mr. schele), s. f. (scară; port, chei; platformă, estacadă), din același cuvînt it. prin intermediul tc. ișkele (Roesler 602; Șeineanu, II, 316), cf. sb. škelë, bg., sb. skelá, sec. XVII, cu der. schiler, s. m. (înv., vameș, paznic în port); și de la scară, v. aici.

scală, scale, s.f. (reg.) 1. strat sau aglomerate de stânci sau de piatră de dimensiuni foarte mari. 2. cascadă.

SCALA, LA ~ (Teatro alla Scala), cel mai însemnat teatru de operă italian, înființat la Milano în 1776-1778 pe locul fostei bazilici Santa Maria alla Scala, după planurile lui G. Piermarini. Aici s-au reprezentat în premieră opere ale marilor maeștri italieni (Rossini, Bellini, Donizetti și Verdi). Prima reprezentație în 1778 cu o operă a lui A. Salieri, „Europa riconosciuta”. Pe scena sa au evoluat cei ma mari cântăreți ai lumii, printre care și cântăreții români Hariclea Darclée, Elena Teodorini, G. Gabrielescu, Nicolae Herlea ș.a. Dintre dirijori: A. Toscanini, care a condus multă vreme orchestra teatrului, și românul I. Perlea.

LA SCALA v. Scala, La ~.

SCALIGERI sau DELLA SCALA, familie de nobili italieni, aflată între 1260 și 1387 la conducerea Veronei. Mai important: Can Grande I S. (1291-1329), vicar imperial la Verona. Ales de ghibelini căpitan general al Lombardiei (din 1318). Sprijinitor al artelor. L-a găzduit pe Dante.

SCAUN subst. 1. – Neagoe zis și Neagu Scaun (17 B III 278, IV 176); -ul, Stoica (17 B I 318); -ul, Drăghici (17 B II 278). 2. Marital: Stana Scăunița (Vieri 72).