sandră sf [At: DER / Pl: ~re / E: fr sandre] Tip de câmpie fluvio-glaciară, ușor ondulată, formată prin depunere de nisipuri și pietrișuri de la periferia ghețarilor continentali în fața morenelor frontale.

șandră sf [At: DDRF / Pl: ~re / E: ns cf șandrama] (Reg) Șandrama (4).

SANDRĂ s.f. (Geol.) Cîmpie constituită din nisip și pietriș la periferia ghețarilor, în fața morenelor frontale. [< germ. Sander, cf. sued. sander, island. sandur].^[1]

SANDRĂ s. f. câmpie din nisip și pietriș la periferia ghețarilor, în fața morenelor frontale. (< fr. sandre)

șindílă (est) și șindrílă (vest) f., pl. e (germ. schindel, d. lat. scindula și scándula, șindilă; ceh. šindel, sîrb. šindala, šindra, ung. zsindel, zsindelĭ, V. scîndură). Draniță, șiță, scîndurică despicată de acoperit casele țărăneștĭ: casă acoperită cu șindilă (col). Bețișor lat (în Munt. spetează) care se lipește pe hîrtie ca să formeze zmeu. – În Ban. și Serbia șindilă, șindră, șîndră. V. prăștilă.

sandră s. f., g.-d. art. sandrei; pl. sandre

sandră s. f., g.-d. art. sandrei; pl. sandre

sandră s. f., pl. sandre

Sandr/a, -in, -u v. Alexandru II 3 a și Alexandra 3.

șandră, șandre, s.f. (reg.) construcție primitivă de scânduri.