salon sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~oane, (înv) ~uri / E: fr salon] 1 Încăpere (spațioasă) într-o locuință (mai luxoasă) care servește pentru primirea ospeților sau pentru reuniuni de familie. 2 Sală¹ (1) în care au loc baluri, serbări, reuniuni, petreceri etc. 3 (Pex; lpl) Societate bună care frecventează saloanele (2). 4 (Înv; îs) ~ de așteptare Sală¹ (1) în care solicitatorii așteaptă să fie primiți de cineva. 5 (Adesea prt; îla) De ~ Specific lumii mondene. 6 (Îal) Care se produce într-un salon (2). 7 (Arg; îe) Fii ~! Ține-te de cuvânt. 8 (Arg; îae) Nu fi mojic! 9 (Arg; îe) A fi ~ A fi de calitate foarte bună. 10 (Arg; îae) A fi distins. 11 Cenaclu literar, artistic, filozofic etc. ai cărui membri au o îndrumare critică și o ideologie comună. 12 Reuniune a unui salon (11). 13 Loc unde se reunesc membrii salonului (11). 14 (Adesea urmat de determinări care indică felul) Sală¹ (1) în care se organizează expoziții de pictură, sculptură, fotografii etc. 15 (Pex) Expoziție organizată într-un salon (14). 16 Încăpere dintr-o unitate spitalicească destinată să adăpostească un număr relativ mare de bolnavi. 17 (De obicei urmat de determinări care indică felul) Sală¹ (1) sau unitate în care se desfășoară unele activități profesionale destinate în mod nemijlocit publicului.

SALON, saloane, s. n. 1. Încăpere într-o locuință (de obicei mai luxoasă) destinată pentru primirea musafirilor. E un salon în care toți discută Și rîd mereu. TOPÎRCEANU, P. 69. O numeroasă adunare de militari și particulari se îndeletniceau a bea ciubuce pe niște lungi divanuri în odaia cea mare, care pe atuncea încă nu se chema peste tot locul salon. RUSSO, O. 47. ◊ Vagon-salon = vagon de tren cu mult confort, înzestrat cu saloane, cabine de dormit, sufragerie, baie, bucătărie etc. 2. Sală publică în care au loc festivități, baluri, serbări etc. La ce grad de sluțenie aduce pe femei patima jocului de cărți numit bacara, în saloanele de la Cazino. ALECSANDRI, S. 136. ♦ Sală în care se organizează expoziții periodice de pictură, sculptură etc.; p. ext. expoziția însăși. 3. Cameră mare cu paturi, în care sînt ținuți și îngrijiți bolnavii într-un spital. – Pl. și: (învechit) salonuri (ALECSANDRI, O. P. 140).

SALON s.n. 1. Cameră frumos mobilată în care se primesc musafiri. 2. Sală publică în care se organizează baluri, reuniuni etc. ♦ Sală în care se organizează expoziții de pictură, de sculptură etc.; (p. ext.) expoziția însăși. ◊ Salon literar = loc de reuniune în scopul unor discuții, de obicei literare și filozofice. 3. Cameră mare cu paturi pentru bolnavi într-un spital. [Pl. -oane. / < fr. salon, cf. it. salone].

SALON s. n. 1. cameră frumos mobilată în care se primesc musafiri. 2. sală publică în care se organizează baluri, reuniuni etc. ◊ sală în care se organizează expoziții de pictură, de sculptură etc.; (p. ext.) expoziția însăși. 3. cenaclu literar, artistic, filozofic etc. 4. sală în care se desfășoară unele activități profesionale destinate publicului. 5. cameră mare cu paturi pentru bolnavi într-un spital. (< fr. salon)

SALON ~oane n. 1) Cameră dintr-un apartament destinată primirii musafirilor. 2) Loc sau clădire unde sunt expuse obiecte speciale; expoziție. 3) Sală de festivități. 4) Cameră de spital. /<fr. salon

salon n. 1. sală în care se primește oaspeți; 2. societate bună: e primit în toate saloanele; 3. expoziție anuală de pictură și sculptură (la Paris).

* salón n., pl. oane (fr. salon, d. it. salone, sală mare). Cameră rezervată primiriĭ musafirilor. Cameră spațioasă: o serată în saloanele palatuluĭ. Galerie în care se expun anual lucrările de pictură și sculptură la Paris: a ți se primi un tabloŭ în Salon. A fi primit în saloane, a fi primit în buna societate.

chalon sn [At: DEX² / P: șa~ / E: fr chalon] Substanță produsă de glandele cu secreție internă, care, circulând prin sânge, inhibă funcția altor organe.

șalon sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~uri / E: fr chalon] (Îvr) Țesătură de bumbac sau de lână care se folosea mai ales la confecționarea încălțămintei.

CHALON s.n. Substanță a glandelor cu secreție internă, cu rol inhibitiv asupra altor organe. [Pron. șa-lon, scris și șalon. / < fr. chalon].

ȘALON s.n. v. chalon.

CHALON [ȘA-] s. n. produs endocrinian care inhibă unele organe sau le diminuează activitatea. (< fr. chalon)

șalon n. postav de lână: ghete de șalon (= fr. chalon).

șalón n., pl. urĭ (cp. cu șaliŭ). Vechĭ. Un fel de pînză de bumbac neagră, cam asemenea cu brunelu, din care se făceaŭ ghete bătrîneștĭ.

salon s. n., pl. saloane

salon s. n., pl. saloane

salon s. n., pl. saloane

chalon [ch pron. ș] s. n.

SALON s. cameră de primire.

SALON s. cameră de primire.

salon, muzică de ~, cerc artistic în care se făcea muzică în sec. 18, 19 și începutul sec. 20. Saloanele aristocrației au oferit la început prilejul dezvoltării unor prestigioase personalități muzicale (Mozart, Beethoven, Chopin, Listz etc.). Termenul are însă și o accepțiune peiorativă, datorată denaturării scopului inițial al întâlnirilor artistice de acest gen. Caracterul salonard al muzicii, sentimentalismul exagerat au făcut ca nivelul lucrărilor să scadă pierzând valoarea artistică. Orchestra* de salon era o mică formație cuprinzând câteva instr., repertoriul (1) îndreptându-se către muzica de divertisment, dansuri*, potpuriuri*, romanțe (2) sentimentale.

șalon s.n. (înv.) postav de lână sau țesătură specială de bumbac folosită la confecționarea încălțămintei de vară.

SALON AERONAUTIC expoziție aviatică, având caracter internațional, la care sunt prezente ultimele noutăți în domeniu.

SALÓN (< fr., it.) s. n. 1. Încăpere a unui apartament rezervată primirii vizitelor. ◊ Loc. De salon, specific lumii mondene. 2. S. literar = denumire dată în sec. 15 în Italia și în sec. 17-19 în Franța reuniunilor ținute în casa unor doamne din înalta societate, la care participau scriitori, pictori, filozofi și personalități politice ale epocii. Dintre cele mai celebre: s. Vittoriei Colonna din Italia, s. doamnei Récamier, s. domnișoarei de Scudéry în Franța etc. 3. Sală publică în care au loc festivități, baluri etc. ♦ Sală în care se organizează expoziții periodice de pictură, de sculptură, de cărți etc. Expoziție de lucrări de artă finanțată de autoritățile franceze. Numele vine de la Salonul lui Apollo din Palatul Luvru, locul unde se ținea expoziția. În 1667 Ludovic XIV a organizat o expunere a lucrărilor membrilor Academiei Regale de Pictură și Sculptură la Paris; după 1737 a căpătat o periodicitate anuală. Din sec. 20, manifestări artistice organizate pe segmente specializate, care au condus la scăderea prestigiului și influenței s.; p. ext. expoziția însăși. 4. Încăpere mare într-un spital, amenajată cu mai multe paturi pentru bolnavi.

SALON LITERAR, publicație „modernistă” apărută la Arad, lunar (mart. 1925-mai 1926). Director: Al. Stamatiad. A avut colaboratori de prestigiu: E. Lovinescu, Perpessicius, A. Cotruș, T. Vianu, I. Minulescu, V. Bogrea, E. Bucuța ș.a.

salon² adj. invar. (d. oameni) bun, cumsecade, înțelegător; pe care se poate conta.

salon,¹ saloane s. n. (intl., înv.) închisoare.

băiat salon / solvabil expr. persoană dispusă să dea mită pentru a-și rezolva problemele.

salon de dans expr. (er.) spațiul dintre vulvă și anus.