SALON, saloane, s. n. 1. Încăpere într-o locuință (de obicei mai luxoasă) destinată pentru primirea musafirilor. E un salon în care toți discută Și rîd mereu. TOPÎRCEANU, P. 69. O numeroasă adunare de militari și particulari se îndeletniceau a bea ciubuce pe niște lungi divanuri în odaia cea mare, care pe atuncea încă nu se chema peste tot locul salon. RUSSO, O. 47. ◊ Vagon-salon = vagon de tren cu mult confort, înzestrat cu saloane, cabine de dormit, sufragerie, baie, bucătărie etc. 2. Sală publică în care au loc festivități, baluri, serbări etc. La ce grad de sluțenie aduce pe femei patima jocului de cărți numit bacara, în saloanele de la Cazino. ALECSANDRI, S. 136. ♦ Sală în care se organizează expoziții periodice de pictură, sculptură etc.; p. ext. expoziția însăși. 3. Cameră mare cu paturi, în care sînt ținuți și îngrijiți bolnavii într-un spital. – Pl. și: (învechit) salonuri (ALECSANDRI, O. P. 140).