SABOTA, sabotez, vb. I. Tranz. A împiedica (prin uneltiri) bunul mers al unei acțiuni; spec. a frâna intenționat desfășurarea normală a unui proces de producție. – Din fr. saboter.

sabota vt [At: TITULESCU, D. 704 / Pzi: ~tez / E: fr saboter] 1 (C. i. procese de producție, acțiuni, inițiative etc.) A împiedica în mod intenționat (cu rea-credință și pe ascuns) desfășurarea normală. 2 (C. i. oameni) A împiedica în mod intenționat (cu rea-credință și pe ascuns) în activitatea sa, în acțiunile sale.

SABOTA, sabotez, vb. I. Tranz. A împiedica (prin uneltiri) bunul mers al unei acțiuni; spec. a frâna intenționat desfășurarea normală a unui proces de producție. – Din fr. saboter.

SABOTA, sabotez, vb. I. Tranz. A împiedica prin uneltiri bunul mers al unei acțiuni; a frîna intenționat desfășurarea normală a unui proces de producție.

SABOTA vb. I. tr. 1. A împiedica, a submina, a frîna în ascuns realizarea unui lucru, a unei acțiuni; a împiedica intenționat buna desfășurare a unei activități, a procesului de producție. 2. A ciopli, a cresta oblic traversele de cale ferată pentru fixarea șinelor. [< fr. saboter].

SABOTA vb. tr. 1. a împiedica, a submina, a frâna intenționat buna desfășurare a unei activități, a procesului de producție. 2. a ciopli, a cresta traversele de cale ferată pentru fixarea șinelor. (< fr. saboter)

A SABOTA ~ez tranz. (acțiuni colective, situații, lucruri etc.) A împiedica printr-un act de sabotaj. ~ negocierile. /<fr. saboter

sabotà v. a strica sau distruge cu tot dinadinsul materialul încredințat lucrătorilor.

ȘABOTĂ, șabote, s. f. Piesă grea de metal care susține nicovala la unele ciocane mecanizate, fiind așezată elastic pe fundația ciocanului. – Din germ. Shabotte.

șabotă sf [At: DT / Pl: ~te / E: ger Schabotte, fr chabotte] (Teh) Piesă grea de metal care susține nicovala la ciocanele mecanice de forjat.

ȘABOTĂ, șabote, s. f. Piesă grea de metal care susține nicovala la unele ciocane mecanizate, fiind așezată elastic pe fundația ciocanului. – Din germ. Schabotte.

ȘABOTĂ s.f. Piesă metalică care susține nicovala la un ciocan mecanic de forjat. [Cf. germ. Schabotte].

ȘABOTĂ s. f. piesă grea de metal care susține nicovala la un ciocan mecanic de forjat. (< germ. Schabotte)

ȘABOTĂ ~e f. Postament de metal al nicovalei la ciocanele mecanice (de forjare). /<germ. Schabotte

* sabotéz v. tr. (fr. saboter, d. sabot, bocanc de lemn, copită, opritoare de roată cînd merge căruța la vale). Împedic mersu unuĭ pin grevă ș.a.

sabota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sabotez, 3 sabotează; conj. prez. 1 sg. să sabotez, 3 să saboteze

sabota (a ~) vb., ind. prez. 3 sabotează

sabota vb., ind. prez. 1 sg. sabotez, 3 sg. și pl. sabotează

șabotă s. f., g.-d. art. șabotei; pl. șabote

șabotă s. f., g.-d. art. șabotei; pl. șabote

șabotă s. f., pl. șabote