sabota vt [At: TITULESCU, D. 704 / Pzi: ~tez / E: fr saboter] 1 (C. i. procese de producție, acțiuni, inițiative etc.) A împiedica în mod intenționat (cu rea-credință și pe ascuns) desfășurarea normală. 2 (C. i. oameni) A împiedica în mod intenționat (cu rea-credință și pe ascuns) în activitatea sa, în acțiunile sale.