14 definiții pentru rubidiu
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RUBIDIU s. n. Element chimic, metal alcalin, strălucitor ca argintul, ușor oxidabil, care se găsește în natură în cantități mici, însoțind sodiul și potasiul. – Din fr. rubidium, germ. Rubidium.
RUBIDIU s. n. Element chimic, metal alcalin, strălucitor ca argintul, ușor oxidabil, care se găsește în natură în cantități mici, însoțind sodiul și potasiul. – Din fr. rubidium, germ. Rubidium.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rubidiu sn [At: ISIS (1862) 373 / V: (înv) ~m sn / E: fr rubidium, ger Rubidium] Metal alcalin, strălucitor ca argintul, ușor oxidabil, existent în natură în cantități mici, însoțind sodiul și potasiul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUBIDIU s. n. Metal alcalin, strălucitor ca argintul, foarte ușor oxidabil în aer umed; se găsește răspîndit în natură în cantități mici, însoțind sodiul și potasiul.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUBIDIU s.n. Metal alcalin alb, foarte reactiv, asemănător cu sodiul. [Pron. -diu. / < fr. rubidium].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUBIDIU s. n. metal alcalin alb, ușor fuzibil, foarte activ chimic, care se păstrează în petrol. (< fr. rubidium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RUBIDIU n. Metal alcalin, alb-argintiu, foarte activ, întrebuințat la confecționarea fotoelementelor, tuburilor luminoase și în medicină. /<fr. rubidium, germ. Rubidium
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*rubídiŭ n. (d. lat. rúbidus, roș închis cărămiziu). Chim. Un metal alcalin analog potasiuluĭ și care se află în unele plante (sfeclă, tutun), în unele ape minerale ș. a. E monovalent și are o greutate atomică de 85.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rubidium sn vz rubidiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rubidiu [diu pron. dĭu] s. n., art. rubidiul; simb. Rb
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rubidiu [diu pron. dĭu] s. n., art. rubidiul; simb. Rb
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rubidiu s. n. [diu pron. -diu], art. rubidiul; simb. Rb
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rubidiu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
RUBÍDIU (< fr. {i}; {s} lat. rubidus „roșu-închis”) s. n. Element chimic (Rb; nr. at. 37, m. at. 85,47) din grupa metalelor alcaline. Strălucitor ca argintul, ușor oxidabil, se găsește în natură în cantități mici, însoțind sodiul, potasiul și litiul în minerale. A fost descoperit de R.W. Bunsen și G.R. Kirchhoff, în 1861. Se întrebuințează în calitate de catalizator în sinteza organică etc.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Rb, simbol chimic pentru rubidiu.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- pronunție: rubidĭu
substantiv neutru (N56) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
rubidiusubstantiv neutru
- 1. Element chimic, metal alcalin, strălucitor ca argintul, ușor oxidabil, ușor fuzibil, foarte activ chimic, care se găsește în natură în cantități mici, însoțind sodiul și potasiul; este întrebuințat la confecționarea fotoelementelor, tuburilor luminoase și în medicină. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 NODEX
- comentariu Rb DOOM 2
etimologie:
- rubidium DEX '09 DEX '98 DN
- Rubidium DEX '09 DEX '98 NODEX