repliere sf [At: BARBU, Ș. N. 244 / P: ~pli-e~ / Pl: ~ri / E: replia] (Mil) Retragere, de obicei sub presiunea inamicului, de pe un aliniament pe altul, mai favorabil ducerii acțiunilor de luptă ulterioară.

REPLIERE s.f. Acțiunea de a se replia; mutare a apărării de pe un aliniament pe altul, situat mai înapoi. [< replia].

REPLIA, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, mutând apărarea pe un alt aliniament. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

replia vr [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 66 / P: ~pli-a / Pzi: ~iez / Grz: -iind / E: fr replier] 1 A se strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. 2 (Mil) A retrage apărarea, de obicei sub presiunea inamicului, de pe un aliniament pe altul, mai favorabil ducerii acțiunilor de luptă ulterioare.

REPLIA, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage în ordine. 2. Tranz. A strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

REPLIA vb. I. refl. 1. A se strînge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. 2. (Mil.) A se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, pe un aliniament mai favorabil apărării. [Pron. -pli-a, p. i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. replier].

REPLIA vb. I. tr., refl. a (se) strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta. II. refl. 1. (mil.; despre trupe) a se retrage în ordine, sub presiunea inamicului, pe un aliniament mai favorabil apărării. ◊ (despre mașini circulând pe drumurile publice) a se retrage pe o bandă mai puțin circulată sau în spatele altei mașini. 2. (fig.) a se retrage în sine; a medita. (< fr. replier)

A SE REPLIA mă ~ez mil. 1. intranz. A se retrage în ordine. 2. tranz. A strânge prin suprapunerea unei părți peste alta. [Sil. -pli-] /<fr. replier

repliere (desp. re-pli-e-) s. f., g.-d. art. replierii; pl. replieri

repliere (re-pli-e-) s. f., g.-d. art. replierii; pl. replieri

repliere s. f. (sil. -pli-); pl. replieri

replia (a ~) (desp. re-pli-a) vb., ind. prez. 1 sg. repliez (desp. -pli-ez), 3 repliază, 1 pl. repliem; conj. prez. 1 sg. să repliez, 3 să replieze; ger. repliind (desp. -pli-ind)

replia (a ~) (re-pli-a) vb., ind. prez. 3 repliază, 1 pl. repliem (-pli-em); conj. prez. 3 să replieze; ger. repliind (-pli-ind)

replia vb. (sil. -pli-) plia

REPLIÉRE (< replia) s. f. (MILIT.) Mutare a apărării de pe un aliniament pe altul, situat mai înapoi, de regulă sub presiunea inamicului atacator. Se execută în scopul sustragerii forțelor proprii de sub loviturile inamicului și al refacerii apărării pe un aliniament mai favorabil ducerii acțiunilor de luptă ulterioare.