rama vi [At: DN² / Pzi: ~mez / E: fr ramer] (Rar) A vâsli.

rămas², ~ă [At: PSALT. 35 / V: (înv) rem~ / Pl: ~ași, ~e a, ~uri sn / E: rămâne] 1 a Care se găsește la locul unde a fost mai înainte. 2 a Care se află în starea de mai înainte. 3 a (Udp „de”) Lipsit de o ființă apropiată (părinți, soț, soție, copii). 4 smf (Îrg) Moștenitor. 5 a (D. oameni) Îmbătrânit fără a se căsători. 6 a Care continuă să existe. 7 a Care supraviețuiește. 8 a Lăsat moștenire. 9 a Care prisosește (după ce o parte a fost consumată). 10 a (Îvp; îe) A da ~ pe cineva sau a da ~ din judecată A declara pe cineva învins. 11 a (Îvp; îe) A se da ~ A se da bătut. 12 a (Reg) Sărac.13 sn (Înv) Rămășiță¹ (1). 14 sn (Înv) Surplus. 15 sn (Înv; îe) De ajuns și de ~ Din belșug. 16 sn Ceea ce rămâne de pe urma cuiva Si: moștenire.

rămășa v vz rămăși

rămăși [At: ȘINCAI, HR. II, 281/17 / V: (reg) ~șa / Pl: ~șesc / E: rămășag] 1 vrr (Îvp) A pune rămășag (1) Si: a paria. 2 vt (Îvp; cu complement intern) A face pariu.

RĂMAS², -Ă, rămași, -se, adj. 1. Care se găsește în locul unde a fost mai înainte (după ce alții au plecat, au murit); lăsat în urmă, părăsit. [Împăratul] mergea în război cu inima neîmblînzită, și împărăteasa, rămasă singură, plîngea cu lăcrămi de văduvie singurătatea ei. EMINESCU, N. 3. Badiul meu slăbea, cădea, Turcii rămași mi-l prindea. ALECSANDRI, P. P. 125. ◊ Expr. Rămas de capul meu (al tău, al lui etc.) = ajuns liber, fără supraveghere; fără constrîngere. Vezi că el nu făcu ca acei tineri, rămași de capul lor, care se aruncă în valurile lumii, așa orbește; ci se socoti cum ar face el să apuce o cale bună. ISPIRESCU, U. 21. (Popular) Rămas de cineva (care-l ocrotea, sprijinea) = lipsit de ocrotire, fără sprijinitor. Nepoată ți-e? Și-a arătat Spre fată. – Cresc copii și eu. E mă-sa colo-n sat. Dar e rămasă de bărbat Și-i tînără, și-i greu! COȘBUC, P. I 230. Această maștie ținea foarte rău pe băieții cei rămași de maică. SBIERA, P. 169. Fată rămasă = fată bătrînă. Pentr-o țîr’ de loc de casă, Nu iau fata cea rămasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 436. 2. Care prisosește (după ce restul a fost consumat). Boii tăi... vinde-i și cumpără alții mai mici și mai ieftini; iar cu banii rămași cumpără-ți și un car. CREANGĂ, P. 39. 3. Care se găsește în starea de mai înainte. Numai eu, rămas același, Bat mereu același drum. EMINESCU, O. I 112. 4. Care a supraviețuit timpului, și-a păstrat ființa, existența; care datează (din... sau de la... ). Un turn din zile vechi rămas. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 42. Deocamdată prind ei a căuta prin alte chilii; într-una aflară arme fel de fel, rămase de la moși-strămoși. RETEGANUL, P. II 4. Preot rămas din a vechimii zile, San Marc sinistru miezul nopții bate. EMINESCU, O. I 202. 5. (Învechit, în expr.) A se da rămas = a pierde o cauză, un proces, un rămășag; a se da bătut. Boierul, vezi, nu voia să se dea rămas. ISPIRESCU, L. 179.

RĂMĂȘI, rămășesc, vb. IV. Refl. (Regional) A pune rămășag. Mă rămășesc c-o să alergați astfel prin toate orașele mari din Europa. SLAVICI, N. II 340. Treburile tale, eu mă rămășesc Că într-un ceas toate ți le isprăvesc. PANN, P. V. II 65.

RAMA vb. I. intr. (Rar) A vîsli. [P.i. -mez. / < fr. ramer].

RAMA¹ vb. intr. a vâsli. (< fr. ramer)

RĂMAS² ~să (~și, ~se) v. A RĂMÂNE ◊ ~ de capul meu (al tău, al lui etc.) rămas fără supraveghere; lăsat să acționeze după plac. Fată ~să fată înaintată în ani și nemăritată. /v. a rămâne

RĂMĂȘI vb. (ȚR, Ban., Trans. S) A pune rămășag, a paria. B: Te-ai rămășit cum că vei bea marea toată. E ante 1704, 12^r. Te-ai rămășit cu filosofii precum să bei marea toată. E 1777, 90^v; cf. E ante 1704, 12^v. C: Eu m-am rămășit să beau marea. E 1703, 136^r. Rĕmĕshĕsku-mĕ. Stipulor. AC, 364. Etimologiei rămășag. Vezi si rămas, rămășire.

rămas a. învins: a se da rămas. ║ n. 1. acțiunea de a rămânea: rămas bun, adio! 2. rezultatul ei: rămășiță.

rămășì v. a pune rămășag: eu mă rămășesc PANN.

rămășésc (mă) v. refl. Munt. Vest. Olt. Sîrb. Pun rămășag, fac prinsoare, mă prind.

rama (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. ramez, 3 ramează; conj. prez. 1 sg. să ramez, 3 să rameze

rămas (înv., pop.) s. n., (rămășaguri, moșteniri) pl. rămasuri

rămăși (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă rămășesc, 3 sg. se rămășește, imperf. 1 sg. mă rămășeam; conj. prez. 1 sg. să mă rămășesc, 3 să se rămășească; imper. 2 sg. afirm. rămășește-te; ger. rămășindu-mă

rama (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ramează

!rămăși (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se rămășește, imperf. 3 sg. se rămășea; conj. prez. 3 să se rămășească

rama vb., ind. prez. 1 sg. ramez, 3 sg. și pl. ramează

rămăși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rămășesc, imperf. 3 sg. rămășea; conj. prez. 3 sg. și pl. rămășească

RAMA vb. v. lopăta, vâsli.

RĂMĂȘI vb. v. paria.

rama vb. v. LOPĂTA. VÎSLI.

rămăși vb. v. PARIA.

Rama, divinitate hindusă, erou al poemului epic Ramayama. Fiu de rege, este exilat din pricina intrigilor uneia dintre regine, dar revine pe tronul tatălui său după victoria asupra demonului Ravana. Este considerat prototipul bărbatului ideal, model de eroism, cinste și virtute. Cultul său a luat ființă prin sec. 11 d. Hr.

RAMA IX v. Bhumibol Adulyadej.

RᾹMA (în mitologia hindusă), erou al poemului epic „Rāmāyana”. Considerat prototipul bărbatului ideal, model de eroism, cinste și virtute.