opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RACORDARE, racordări, s. f. Acțiunea de a racorda și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Porțiune din suprafața unei țevi, a unui tub etc. prin care se face trecerea între două zone cu secțiuni diferite. ♦ Locul de legătură a două elemente ale unui sistem tehnic. ♦ Realizarea unei legături între două porțiuni ale unui drum sau ale unei căi ferate prin introducerea între ele a unui tronson de traseu cu axa curbă. – V. racorda.

RACORDARE, racordări, s. f. Acțiunea de a racorda și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Porțiune din suprafața unei țevi, a unui tub etc. prin care se face trecerea între două zone cu secțiuni diferite. ♦ Locul de legătură a două elemente ale unui sistem tehnic. ♦ Realizarea unei legături între două porțiuni ale unui drum sau ale unei căi ferate prin introducerea între ele a unui tronson de traseu cu axa curbă. – V. racorda.

racordare sf [At: DL / Pl: ~dări / E: racorda] 1 Stabilire a unui racord (1). 2 (Ccr) Locul unde se leagă două elemente ale unui sistem tehnic. 3 (Ccr) Porțiune din suprafața unei țevi, a unui tub etc. prin care se face trecerea între două zone cu secțiuni diferite. 4 (Ccr) Realizarea unei legături între două porțiuni ale unui drum sau ale unei căi ferate prin introducerea între ele a unui tronson de traseu cu axă curbă.

RACORDARE, racordări, s. f. Acțiunea de a racorda; locul unde se leagă două elemente ale unui sistem tehnic sau două sisteme tehnice.

RACORDARE s.f. Acțiunea de a racorda și rezultatul ei; stabilire a unui contact; racordaj. ♦ (Geom.) Operație prin care două linii care se întretaie sunt unite printr-un arc de curbă tangent la fiecare dintre ele. [< racorda].

RACORDA, racordez, vb. I. Tranz. A stabili un racord. ♦ (Geom.) A uni între ele două drepte sau două curbe printr-o curbă tangentă la fiecare dintre dreptele sau curbele între care se face legătura. – Din fr. raccorder.

RACORDA, racordez, vb. I. Tranz. A stabili un racord. ♦ (Geom.) A uni între ele două drepte sau două curbe printr-o curbă tangentă la fiecare dintre dreptele sau curbele între care se face legătura. – Din fr. raccorder.

racorda [At: SOARE, MAȘ. 69 / Pzi: ~dez / E: fr raccorder] 1 vt A stabili un racord (1). 2 (Gmt) A uni între ele două drepte sau două curbe printr-o curbă tangentă la fiecare dintre dreptele sau curbele între care se face legătura.

RACORDA, racordez, vb. I. Tranz. A face, a stabili legătura între două elemente sau două părți ale unei lucrări; a face un racord. ♦ (Geom.) A uni între ele două drepte sau două curbe printr-o curbă tangentă la fiecare dintre dreptele sau curbele între care se face legătura.

RACORDA vb. I. tr. A stabili un contact, a lega (elemente, părți ale unei lucrări); a face un racord. ♦ (Geom.) A uni printr-un arc de curbă două arce date. [< fr. raccorder].

RACORDA vb. tr. 1. a stabili un racord (1). ◊ (tehn.) a realiza legătura dintre două elemente ale unui sistem tehnic. 2. a lega două porțiuni ale unui drum, ale unei căi ferate prin introducerea între ele a unui tronson curb. 3. (mat.) a uni două trepte sau două curbe printr-un arc de curbă tangent la fiecare dintre ele. (< fr. raccorder)

A RACORDA ~ez tranz. 1) (părți ale unui sistem tehnic) A uni printr-un racord; a cupla. 2) mat. (două curbe sau două drepte) A uni printr-o curbă tangentă. /<fr. raccorder

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

racordare s. f., g.-d. art. racordării; pl. racordări

racordare s. f., g.-d. art. racordării; pl. racordări

racordare s. f., g.-d. art. racordării; pl. racordări

racorda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. racordez, 3 racordează; conj. prez. 1 sg. să racordez, 3 să racordeze

racorda (a ~) vb., ind. prez. 3 racordează

racorda vb., ind. prez. 1 sg. racordez, 3 sg. și pl. racordează

Intrare: racordare
racordare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • racordare
  • racordarea
plural
  • racordări
  • racordările
genitiv-dativ singular
  • racordări
  • racordării
plural
  • racordări
  • racordărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: racorda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • racorda
  • racordare
  • racordat
  • racordatu‑
  • racordând
  • racordându‑
 singular plural
  • racordează
  • racordați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • racordez
 (să)
  • racordez
  • racordam
  • racordai
  • racordasem
a II-a (tu)
  • racordezi
 (să)
  • racordezi
  • racordai
  • racordași
  • racordaseși
a III-a (el, ea)
  • racordează
 (să)
  • racordeze
  • racorda
  • racordă
  • racordase
plural I (noi)
  • racordăm
 (să)
  • racordăm
  • racordam
  • racordarăm
  • racordaserăm
  • racordasem
a II-a (voi)
  • racordați
 (să)
  • racordați
  • racordați
  • racordarăți
  • racordaserăți
  • racordaseți
a III-a (ei, ele)
  • racordează
 (să)
  • racordeze
  • racordau
  • racordară
  • racordaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

racordare, racordărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a racorda și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: racordaj
    • 1.1. concretizat Porțiune din suprafața unei țevi, a unui tub etc. prin care se face trecerea între două zone cu secțiuni diferite. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Locul de legătură a două elemente ale unui sistem tehnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. Realizarea unei legături între două porțiuni ale unui drum sau ale unei căi ferate prin introducerea între ele a unui tronson de traseu cu axa curbă. DEX '09 DEX '98
    • 1.4. geometrie Operație prin care două linii care se întretaie sunt unite printr-un arc de curbă tangent la fiecare dintre ele. DN
etimologie:
  • vezi racorda DEX '09 DEX '98 DN

racorda, racordezverb

  • 1. A stabili un racord. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. tehnică A realiza legătura dintre două elemente ale unui sistem tehnic. MDN '00
    • 1.2. geometrie A uni între ele două drepte sau două curbe printr-o curbă tangentă la fiecare dintre dreptele sau curbele între care se face legătura. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A lega două porțiuni ale unui drum, ale unei căi ferate prin introducerea între ele a unui tronson curb. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.