opțiuni
  • info

7 definiții pentru racordare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RACORDARE, racordări, s. f. Acțiunea de a racorda și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Porțiune din suprafața unei țevi, a unui tub etc. prin care se face trecerea între două zone cu secțiuni diferite. ♦ Locul de legătură a două elemente ale unui sistem tehnic. ♦ Realizarea unei legături între două porțiuni ale unui drum sau ale unei căi ferate prin introducerea între ele a unui tronson de traseu cu axa curbă. – V. racorda.

RACORDARE, racordări, s. f. Acțiunea de a racorda și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Porțiune din suprafața unei țevi, a unui tub etc. prin care se face trecerea între două zone cu secțiuni diferite. ♦ Locul de legătură a două elemente ale unui sistem tehnic. ♦ Realizarea unei legături între două porțiuni ale unui drum sau ale unei căi ferate prin introducerea între ele a unui tronson de traseu cu axa curbă. – V. racorda.

racordare sf [At: DL / Pl: ~dări / E: racorda] 1 Stabilire a unui racord (1). 2 (Ccr) Locul unde se leagă două elemente ale unui sistem tehnic. 3 (Ccr) Porțiune din suprafața unei țevi, a unui tub etc. prin care se face trecerea între două zone cu secțiuni diferite. 4 (Ccr) Realizarea unei legături între două porțiuni ale unui drum sau ale unei căi ferate prin introducerea între ele a unui tronson de traseu cu axă curbă.

RACORDARE, racordări, s. f. Acțiunea de a racorda; locul unde se leagă două elemente ale unui sistem tehnic sau două sisteme tehnice.

RACORDARE s.f. Acțiunea de a racorda și rezultatul ei; stabilire a unui contact; racordaj. ♦ (Geom.) Operație prin care două linii care se întretaie sunt unite printr-un arc de curbă tangent la fiecare dintre ele. [< racorda].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

racordare s. f., g.-d. art. racordării; pl. racordări

racordare s. f., g.-d. art. racordării; pl. racordări

racordare s. f., g.-d. art. racordării; pl. racordări

Intrare: racordare
racordare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • racordare
  • racordarea
plural
  • racordări
  • racordările
genitiv-dativ singular
  • racordări
  • racordării
plural
  • racordări
  • racordărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

racordare, racordărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a racorda și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: racordaj
    • 1.1. concretizat Porțiune din suprafața unei țevi, a unui tub etc. prin care se face trecerea între două zone cu secțiuni diferite. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Locul de legătură a două elemente ale unui sistem tehnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. Realizarea unei legături între două porțiuni ale unui drum sau ale unei căi ferate prin introducerea între ele a unui tronson de traseu cu axa curbă. DEX '09 DEX '98
    • 1.4. geometrie Operație prin care două linii care se întretaie sunt unite printr-un arc de curbă tangent la fiecare dintre ele. DN
etimologie:
  • vezi racorda DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.