2 intrări
19 definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PURGARE, purgări, s. f. (Rar) Acțiunea de a se purga și rezultatul ei. – V. purga.
PURGARE, purgări, s. f. (Rar) Acțiunea de a se purga și rezultatul ei. – V. purga.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
purgare sf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~gări / E: purga] 1-2 (Înv) Purgație (2-3). 3 (Liv) Eliminare. 4 (Jur) Scutire de impozite.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PURGARE, purgări, s. f. Acțiunea de a se purga; curățirea tubului digestiv cu ajutorul unui purgativ sau laxativ; fig. eliminare, epurare, curățire. S-au făcut în opera lui [Eminescu] publicată în volum îndreptări, purgări și omisiuni cu desăvîrșire arbitrare. CARAGIALE, O. III 242.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PURGARE s.f. Acțiunea de a purga și rezultatul ei; purgație. [< purga].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PURGA, purghez, vb. I. Refl. (Rar) A-și provoca purgație (cu ajutorul purgativelor). – Din fr. purger, lat. purgare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PURGA, purghez, vb. I. Refl. (Rar) A-și provoca purgație (cu ajutorul purgativelor). – Din fr. purger, lat. purgare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
purga [At: OLLĂNESCU, H. A. P. 45 / Pzi: ~ghez, (rar) purg / E: fr purger, lat purgare] 1-2 vrt A(-și) provoca purgație. 3-4 vrt (A lua sau) a da un purgativ (3). 5 vt (Liv) A elimina. 6 vt (Jur; c. i. o obligație, un impozit etc.) A face să piardă. 7 vt (Jur; c. i. o obligație, un impozit etc.) A scuti.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PURGA, purghez, vb. I. Refl. A-și curăța tubul digestiv cu ajutorul unui purgativ sau laxativ; fig. a se curăța; a elimina.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PURGA vb. I. tr., refl. A(-și) curăța stomacul, intestinele cu un purgativ sau cu un laxativ. ♦ tr. (Fig.) A curăța, a elimina, a epura. [< lat. purgare, cf. fr. purger].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PURGA vb. I. tr., refl. a(-și) provoca evacuarea intestinală cu un purgativ. II. tr. (fig.) a curăța, a elimina, a epura. (< fr. purger, lat. purgare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
purgà v. a deșerta pântecele cu ajutorul medicamentelor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*purg și purghéz, a -gá v. tr. (lat. purgare, din *purĭgare, d. purus, pur, și ágere, a face. Cp. cu cîșt-ig, náv-ig, fum-eg). Med. Curăț stomahu și intestinele pin ajutoru unuĭ purgativ. V. depurez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
purgare (rar) s. f., g.-d. art. purgării; pl. purgări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
purgare (rar) s. f., g.-d. art. purgării; pl. purgări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
purgare s. f., g.-d. art. purgării; pl. purgări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
purga (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 mă purghez, 3 se purghează; conj. prez. 1 sg. să mă purghez, 3 să se purgheze; imper. 2 sg. afirm. purghează-te; ger. purgându-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!purga (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se purghează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
purga vb., ind. prez. 1 sg. purghez, 3 sg. și pl. purghează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PURGARE s. v. defecare, defecație, ieșire, purgație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
purgare s. v. IEȘIRE. PURGAȚIE. SCAUN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT205) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
purgare, purgărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a se purga și rezultatul ei; curățirea tubului digestiv cu ajutorul unui purgativ sau laxativ. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
-
- S-au făcut în opera lui [Eminescu] publicată în volum îndreptări, purgări și omisiuni cu desăvîrșire arbitrare. CARAGIALE, O. III 242. DLRLC
-
-
etimologie:
- purga DEX '09 DEX '98 DN
purga, purghezverb
- 1. A-și provoca purgație (cu ajutorul purgativelor). DEX '09 DEX '98 MDN '00
- diferențiere A-și curăța tubul digestiv cu ajutorul unui purgativ sau laxativ. DLRLC DN
etimologie:
- purger DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
- purgare DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.