opțiuni
  • info

2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUNGĂȘESC, -EASCĂ, pungășești, adj. (Fam.) De pungaș; fraudulos, hoțesc. – Pungaș + suf. -esc.

PUNGĂȘESC, -EASCĂ, pungășești, adj. (Fam.) De pungaș; fraudulos, hoțesc. – Pungaș + suf. -esc.

pungășesc, ~ească a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ești / E: pungaș + -esc] 1 (Fam) Hoțesc. 2 (Rar; îs) Geamparalele ~ești Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 3 (Rar; îas) Melodie după care se execută acest dans.

PUNGĂȘESC, -EASCĂ, pungășești, adj. De pungaș; fraudulos, hoțesc, tîlhăresc. Faptă pungășească.

PUNGĂȘESC ~ească (~ești) fam. Care este caracteristic pentru pungași; de pungaș. /pungaș + suf. ~esc

1) pungășésc, -eáscă adj. (d. pungaș). De pungaș: obiceĭurĭ pungășeștĭ.

2) pungășésc v. tr. (d. pungaș). Fur cuĭva baniĭ din buzunar. Escrochez. V. intr. Trăĭesc ca pungaș: mulțĭ anĭ a pungășit.

PUNGĂȘI, pungășesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A fura, a înșela, a escroca. – Din pungaș.

pungăși vtr [At: BARONZI, L. 125 / Pzi: ~șesc / E: pungaș] (Fam) 1-2 A (se) fura. 3-4 (Pex) A (se) escroca.

PUNGĂȘI, pungășesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) fura, a (se) înșela, a (se) escroca. – Din pungaș.

PUNGĂȘI, pungășesc, vb. IV. Tranz. A fura (mai ales bani din buzunar); a înșela, a escroca. Ăsta e v-un pungaș: a aflat că nu-i dumnealui acasă și umblă să ne pungășească. CARAGIALE, O. I 69.

A PUNGĂȘI ~esc fam. 1. tranz. 1) (bani sau lucruri mărunte) A fura din pungă sau din buzunare; a buzunări. 2) (persoane) A lipsi (prin furt) de bani sau de anumite bunuri. 2. intranz. A fi pungaș. /Din pungaș

pungășì v. a fura, mai ales bani.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pungășesc (fam.) adj. m., f. pungășească; pl. m. și f. pungășești

pungășesc (fam.) adj. m., f. pungășească; pl. m. și f. pungășești

pungășesc adj. m., f. pungășească; pl. m. și f. pungășești

pungăși (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungășesc, 3 sg. pungășește, imperf. 1 pungășeam; conj. prez. 1 sg. să pungășesc, 3 să pungășească

pungăși (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungășesc, imperf. 3 sg. pungășea; conj. prez. 3 să pungășească

pungăși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungășesc, imperf. 3 sg. pungășea; conj. prez. 3 sg. și pl. pungășească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUNGĂȘESC adj. v. hoțesc.

PUNGĂȘESC adj. hoțesc, șarlatanesc, (rar) potlogăresc, (pop.) tîlhăresc. (Faptă ~.)

PUNGĂȘI vb. 1. a(-l) fura, (pop.) a(-l) pungui, (înv.) a(-l) pungi. (Umblă să-l ~.) 2. a escroca, a înșela, (Mold.) a șufări, (fam.) a coțcări, a potlogări, a șmecheri. (De ce m-ai ~ în tranzacția încheiată?)

PUNGĂȘI vb. 1. a fura, (pop.) a pungui, (înv.) a pungi. (Umblă să-l ~.) 2. a escroca, a înșela, (Mold.) a șufări, (fam.) a coțcări, a potlogări, a șmecheri. (De ce m-ai ~?)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pungășesc, -ească, pungășești adj. fraudulos; hoțesc

pungăși, pungășesc v. t. 1. a fura 2. a înșela, a escroca

Intrare: pungășesc
pungășesc adjectiv
adjectiv (A82)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pungășesc
  • pungășescul
  • pungășescu‑
  • pungășească
  • pungășeasca
plural
  • pungășești
  • pungășeștii
  • pungășești
  • pungășeștile
genitiv-dativ singular
  • pungășesc
  • pungășescului
  • pungășești
  • pungășeștii
plural
  • pungășești
  • pungășeștilor
  • pungășești
  • pungășeștilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: pungăși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pungăși
  • pungășire
  • pungășit
  • pungășitu‑
  • pungășind
  • pungășindu‑
 singular plural
  • pungășește
  • pungășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pungășesc
 (să)
  • pungășesc
  • pungășeam
  • pungășii
  • pungășisem
a II-a (tu)
  • pungășești
 (să)
  • pungășești
  • pungășeai
  • pungășiși
  • pungășiseși
a III-a (el, ea)
  • pungășește
 (să)
  • pungășească
  • pungășea
  • pungăși
  • pungășise
plural I (noi)
  • pungășim
 (să)
  • pungășim
  • pungășeam
  • pungășirăm
  • pungășiserăm
  • pungășisem
a II-a (voi)
  • pungășiți
 (să)
  • pungășiți
  • pungășeați
  • pungășirăți
  • pungășiserăți
  • pungășiseți
a III-a (ei, ele)
  • pungășesc
 (să)
  • pungășească
  • pungășeau
  • pungășiră
  • pungășiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pungășesc, pungășeascăadjectiv

etimologie:
  • Pungaș + sufix -esc. DEX '98 DEX '09

pungăși, pungășescverb

etimologie:
  • pungaș DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.