2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRISĂCĂRIT s. n. 1. (Reg.) Prisăcărie, apicultură. 2. Impozit care se plătea în Moldova pe stupi. – Prisăcar + suf. -it.

PRISĂCĂRIT s. n. 1. (Reg.) Prisăcărie, apicultură. 2. Impozit care se plătea în Moldova pe stupi. – Prisăcar + suf. -it.

prisăcărit sn [At: NECULCE, L. 304 / Pl: (rar) ~uri / E: prisăcar + -it] 1 (Reg) Prisăcărie (1). 2 (Iuz) Impozit care se plătea în Moldova pe stupi.

PRISĂCĂRIT s. n. 1. Prisacărie. 2. (Învechit) Dare care se plătea pe stupi.

PRISĂCĂRIT n. 1) v. PRISĂCĂRIE. 2) ist. Dare pentru prisăci. /prisăcar + suf. ~it

PRISĂCĂRIT s.n. (Mold.) Impozit care se plătea pe prisăci în Moldova. Cu prisăcăritu și cu desătina au stins stupii oamenilor. PSEUDO-AMIRAS. Au rădicat. . . morăritul și prisăcăritul și cîrciumăritul care le scornisă Mihai-Vodă. NECULCE. Etimologie: prisăcări. Vezi prisacă, prisăcar, prisăcări.

prisăcărít n., pl. urĭ. Vechĭ. Bir pe prisăcĭ.

prisăcări vi [At: SIMION DASC., ap. LET. 15 / Pzi: ~resc / E: prisăcar] (Îvr) A se îndeletnici cu apicultura.

PRISĂCĂRI vb. (Mold.) A se îndeletnici cu apicultura. Au găsit o priseacă cu stupi și un moșneag bătrîn de prisăcăriia stupii. URECHE, L. 64. Etimologie: prisăcar + suf. -i. Vezi și prisacă, prisăcar, prisăcărit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRISĂCĂRIT s. albinărie, albinărit, apicultură, prisăcărie, stupărie, stupărit. (Albinarul se ocupă cu ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prisăcări, prisăcăresc, vb. IV (înv.) a se îndeletnici cu apicultura.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PRISĂCĂRÍT (< prisăcar) s. n. Prisăcărie. 2. (În 1715-1726, în Moldova) Dare pentru stupi.

Intrare: prisăcărit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prisăcărit
  • prisăcăritul
  • prisăcăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • prisăcărit
  • prisăcăritului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: prisăcări
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prisăcări
  • prisăcărire
  • prisăcărit
  • prisăcăritu‑
  • prisăcărind
  • prisăcărindu‑
singular plural
  • prisăcărește
  • prisăcăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prisăcăresc
(să)
  • prisăcăresc
  • prisăcăream
  • prisăcării
  • prisăcărisem
a II-a (tu)
  • prisăcărești
(să)
  • prisăcărești
  • prisăcăreai
  • prisăcăriși
  • prisăcăriseși
a III-a (el, ea)
  • prisăcărește
(să)
  • prisăcărească
  • prisăcărea
  • prisăcări
  • prisăcărise
plural I (noi)
  • prisăcărim
(să)
  • prisăcărim
  • prisăcăream
  • prisăcărirăm
  • prisăcăriserăm
  • prisăcărisem
a II-a (voi)
  • prisăcăriți
(să)
  • prisăcăriți
  • prisăcăreați
  • prisăcărirăți
  • prisăcăriserăți
  • prisăcăriseți
a III-a (ei, ele)
  • prisăcăresc
(să)
  • prisăcărească
  • prisăcăreau
  • prisăcări
  • prisăcăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prisăcăritsubstantiv neutru

etimologie:
  • Prisăcar + sufix -it. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.