opțiuni
  • info
3 intrări
23 de definiții

Explicative DEX

PODIRE, podiri, s. f. Acțiunea de a podi și rezultatul ei; podit1. – V. podi.

PODIRE, podiri, s. f. Acțiunea de a podi și rezultatul ei; podit1. – V. podi.

podire sf [At: DRLU / Pl: ~ri / E: podi] 1 (Înv) Construire a unui pod1 (15) peste o apă. 2 Pardosire a unei încăperi cu scânduri.

PODIRE s. f. Acțiunea de a podi; pardosire cu scînduri.

PODI, podesc, vb. IV. Tranz. A pune podea, a acoperi sau a căptuși cu scânduri; a pardosi. ♦ A acoperi (provizoriu) cu scânduri un șanț sau o săpătură (pentru a înlesni trecerea oamenilor și a vehiculelor). – Din pod.

PODI, podesc, vb. IV. Tranz. A pune podea, a acoperi sau a căptuși cu scânduri; a pardosi. ♦ A acoperi (provizoriu) cu scânduri un șanț sau o săpătură (pentru a înlesni trecerea oamenilor și a vehiculelor). – Din pod.

poda2 v vz podi

podi vt [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 73v/30 / V: ~da / Pzi: ~desc / E: pod1] 1 (Înv; fșa) A construi un pod1 (15) peste o apă. 2 A pune podeaua (1) într-o încăpere. 3 A acoperi cu scânduri Si: a pardosi. 4 (Plu; îf poda) A împinge buștenii cu țapina în râu pentru a construi o plută (1).

PODI, podesc, vb. IV. Tranz. A pune o podină, o podea, a pardosi (o încăpere) cu scînduri. Odaia din față era mai mare, podită și mobilată numai cu cîteva mese lungi. REBREANU, I. 32. Schelele se-nfundă în podul grajdului; podul nu-i podit pînă acum. CARAGIALE, O. I 76. ♦ A acoperi (provizoriu) cu scînduri un șanț sau o săpătură pentru a înlesni trecerea oamenilor și a vehiculelor. După ce mai trecem pe o stradelă podită cu scînduri, deoarece dedesubt se lucrează metroul, cotim pentru ultima oară la dreapta. SAHIA, U.R.S.S. 64.

A PODI ~esc tranz. 1) (încăperi, curți etc.) A acoperi cu podea; a pardosi. 2) (șanțuri, săpături) A acoperi cu scânduri pentru a înlesni trecerea. /Din pod

podì v. a așterne cu grinzi de lemn. (V. pod 10].

podésc v. tr. (d. pod saŭ d. sîrb. poditĭ, care vine d. pod, podea). Pardosesc, pavez cu lemn, vorbind de camere orĭ de terase (orĭ de stradele din vechime, care eraŭ pavate cu grinzĭ și scîndurĭ groase).

Ortografice DOOM

podire s. f., g.-d. art. podirii; pl. podiri

podire s. f., g.-d. art. podirii; pl. podiri

podire s. f., g.-d. art. podirii; pl. podiri

podi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. podesc, 3 sg. podește, imperf. 1 podeam; conj. prez. 1 sg. să podesc, 3 să podească

podi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. podesc, imperf. 3 sg. podea; conj. prez. 3 să podească

podi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. podesc, imperf. 3 sg. podea; conj. prez. 3 sg. și pl. podească

Enciclopedice

podir, podire s. n. (Înv.) Veșmânt bisericesc lung până la pământ și larg; stihar. – Din gr. podiris.

Sinonime

PODIRE s. v. podărit.

PODIRE s. v. pardosire.

PODIRE s. pardosire. (~ unei încăperi.)

podire s. v. PODĂRIT.

PODI vb. v. pardosi.

PODI vb. a pardosi. (A ~ o încăpere.)

Intrare: podire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podire
  • podirea
plural
  • podiri
  • podirile
genitiv-dativ singular
  • podiri
  • podirii
plural
  • podiri
  • podirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: podi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • podi
  • podire
  • podit
  • poditu‑
  • podind
  • podindu‑
 singular plural
  • podește
  • podiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • podesc
 (să)
  • podesc
  • podeam
  • podii
  • podisem
a II-a (tu)
  • podești
 (să)
  • podești
  • podeai
  • podiși
  • podiseși
a III-a (el, ea)
  • podește
 (să)
  • podească
  • podea
  • podi
  • podise
plural I (noi)
  • podim
 (să)
  • podim
  • podeam
  • podirăm
  • podiserăm
  • podisem
a II-a (voi)
  • podiți
 (să)
  • podiți
  • podeați
  • podirăți
  • podiserăți
  • podiseți
a III-a (ei, ele)
  • podesc
 (să)
  • podească
  • podeau
  • podiră
  • podiseră
Intrare: podir
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podir
  • podirul
  • podiru‑
plural
  • podire
  • podirele
genitiv-dativ singular
  • podir
  • podirului
plural
  • podire
  • podirelor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

podire, podirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi podi DEX '98 DEX '09

podi, podescverb

  • 1. A pune podea, a acoperi sau a căptuși cu scânduri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pardosi
    • format_quote Odaia din față era mai mare, podită și mobilată numai cu cîteva mese lungi. REBREANU, I. 32. DLRLC
    • format_quote Schelele se-nfundă în podul grajdului; podul nu-i podit pînă acum. CARAGIALE, O. I 76. DLRLC
    • 1.1. A acoperi (provizoriu) cu scânduri un șanț sau o săpătură (pentru a înlesni trecerea oamenilor și a vehiculelor). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote După ce mai trecem pe o stradelă podită cu scînduri, deoarece dedesubt se lucrează metroul, cotim pentru ultima oară la dreapta. SAHIA, U.R.S.S. 64. DLRLC
etimologie:
  • pod DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.