3 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POCNET, pocnete, s. n. 1. Zgomot caracteristic (surd și puternic) produs de o lovitură, de o izbitură etc., precum și de ardere, de o explozie, de descărcarea unei arme etc.; pocnitură. 2. Zgomot caracteristic produs de spargere, de crăpare etc. – Pocni + suf. -et.

POCNET, pocnete, s. n. 1. Zgomot caracteristic (surd și puternic) produs de o lovitură, de o izbitură etc., precum și de ardere, de o explozie, de descărcarea unei arme etc.; pocnitură. 2. Zgomot caracteristic produs de spargere, de crăpare etc. – Pocni + suf. -et.

pocnet2 [At: ȘEZ. IX, 52 / V: (reg) ~nit, pomnet sn / Pl: (1-11) ~e sn / E: pocni + -et] 1 sn Zgomot caracteristic, surd și puternic, produs prin lovire, batere, apăsare Si: pocneală1 (2), pocnitură (1), (rar) plescăit (5). 2 sn Zgomot caracteristic produs de o explozie, de descărcarea unei arme etc. Si: pocneală1 (3), pocnitură (2), (rar) plescăit (6). 3 sn Zgomot caracteristic produs de arderea unui lucru Si: pocneală1 (4), pocnitură (3), (rar) plescăit (7). 4 sn (Reg; îlav) Într-un ~ Într-o clipă Si: imediat, îndată, numaidecât. 5 sn (Rar) Zvâcnitură a tâmplelor. 6 sn (Rar) Lovitură scurtă și puternică. 7 sn Zgomot caracteristic produs de spargere, crăpare Si: (rar) pocnitură (5). 8 sn Zgomot caracteristic produs de rupere prin întindere, solicitare prea mare etc. 9 sn (Mun; îe) A-i lua (cuiva) ~ul A obliga pe cineva să tacă. 10 sn (Mun; îae) A face să cadă grav bolnav, aproape de moarte. 11 sn (Mun; pex; îae) A face pe cineva să moară. 12 sms (Mol; în imprecații; art) Dracul. 13 sms (Îe) A se duce ~ului (sau la ~ul, în ~ul) A se duce dracului. 14 sms (Mol; îlv) A da în ~ul A părăsi. 15 sms (Mol; îal) A renunța la cineva sau ceva. corectat(ă)

pocnet1 sm [At: LEXIC REG. 117 / Pl: ~eți / E: pocni + -et cf pocnet] (Buc) 1 Persoană neîndemânatică, stângace, care sparge multe vase. 2 Persoană certăreață.

POCNET, pocnete, s. n. Zgomot surd (și puternic) produs de o lovitură, de un corp care se izbește, se sparge sau plesnește, de o explozie etc.; pocnitură, plesnet, plesnitură. S-auzea un pocnet mărunt și cioburile zornăiau la piciorul mesei. CAMILAR, N. I 80. Și parc-aud pocnet de bici Și glas stăruitor de slugă. GOGA, P. 21. ♦ (Rar) Zvîcnire a tîmplelor. Tîmplele îl năuceau cu pocnetele lor. GALACTION, O. I 300.

POCNET ~e n. Zgomot apărut ca urmare a interacțiunii dintre corpuri sau medii (la lovire, la cădere, la spargere etc.). /a pocni + suf. ~et

pocnet n. sgomot neașteptat și violent: detunătură, exploziune.

pócnet n., pl. e (d. pocnesc). Pocnitură.

pocneț sm [At: DR VII, 396 / Pl: ~i / E: pocni + -eț] 1-2 (Reg; șdp) Copil (rău).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POCNET s. pocnitură, trosnet, trosnitură, (reg.) troscot. (Un ~ de armă.)

POCNETUL s. art. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

pocnetul s. art. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pocnet, pocneți, s.m. (reg.) 1. persoană neîndemânatică, stângace, care sparge multe vase. 2. persoană certăreață.

pocneț, pocneți, s.m. (reg.) copil rău.

Intrare: pocnet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocnet
  • pocnetul
  • pocnetu‑
plural
  • pocnete
  • pocnetele
genitiv-dativ singular
  • pocnet
  • pocnetului
plural
  • pocnete
  • pocnetelor
vocativ singular
plural
Intrare: pocneț
pocneț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pocneț
pocneț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pocnet, pocnetesubstantiv neutru

  • 1. Zgomot caracteristic (surd și puternic) produs de o lovitură, de o izbitură etc., precum și de ardere, de o explozie, de descărcarea unei arme etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și parc-aud pocnet de bici Și glas stăruitor de slugă. GOGA, P. 21. DLRLC
  • 2. Zgomot caracteristic produs de spargere, de crăpare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote S-auzea un pocnet mărunt și cioburile zornăiau la piciorul mesei. CAMILAR, N. I 80. DLRLC
  • 3. rar Zvâcnire a tâmplelor. DLRLC
    • format_quote Tîmplele îl năuceau cu pocnetele lor. GALACTION, O. I 300. DLRLC
etimologie:
  • Pocni + sufix -et. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.