12 definiții pentru plenitudine
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PLENITUDINE s. f. Dezvoltare completă, integrală; deplinătate, totalitate; p. ext. desăvârșire. ◊ Plenitudine vocalică = perceptibilitate sau audibilitate a unei vocale, putere sonoră a unei vocale. – Din fr. plénitude, lat. plenitudo, -inis.
PLENITUDINE s. f. Dezvoltare completă, integrală; deplinătate, totalitate; p. ext. desăvârșire. ◊ Plenitudine vocalică = perceptibilitate sau audibilitate a unei vocale, putere sonoră a unei vocale. – Din fr. plénitude, lat. plenitudo, -inis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
plenitudine sf [At: BARIȚIU, P. A. II, 692 / Pl: (rar) ~ni / E: fr plénitude, lat plenitudo, -inis] 1 Calitate, stare a ceea ce este deplin, complet, la apogeu. 2 Stadiul cel mai înalt, cel mai complet, cel mai amplu de dezvoltare Si: deplinătate, desăvârșire, plinătate. 3 (Fon; îs) ~ vocală Putere sonoră a unei vocale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLENITUDINE s. f. Dezvoltare completă, integrală; deplinătate, totalitate. Printr-o diferențiere individuală, proprie creației de geniu, realismul povestitorilor romîni din veacul al XIX-lea atinge neașteptata lui plenitudine în opera lui I. L. Caragiale. VIANU, A. P. 123.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PLENITUDINE s.f. Dezvoltare completă; deplinătate, totalitate. [Cf. it. plenitudine, fr. plénitude, lat. plenitudo].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLENITUDINE s. f. însușire, stare a ceea ce este deplin; deplinătate, desăvârșire, totalitate. (< fr. plénitude, lat. plenitudo)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PLENITUDINE f. Caracter deplin; plinătate; deplinătate. /<fr. plénitude, lat. plenitudo, ~inis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*plenitúdine f. (lat. plenitúdo, -údinis). Deplinătate, totalitate. Abundanță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
plenitudine s. f., g.-d. art. plenitudinii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
plenitudine s. f., g.-d. art. plenitudinii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
plenitudine s. f., g.-d. art. plenitudinii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PLENITUDINE s. 1. v. deplinătate. 2. v. desăvârșire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PLENITUDINE s. 1. deplinătate, integritate. (În ~ facultăților mintale.) 2. deplinătate, desăvîrșire, plinătate, (înv.) plinăciune, plineală. (Sentiment de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
plenitudinesubstantiv feminin
- 1. Dezvoltare completă, integrală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: deplinătate totalitate
- Printr-o diferențiere individuală, proprie creației de geniu, realismul povestitorilor romîni din veacul al XIX-lea atinge neașteptata lui plenitudine în opera lui I. L. Caragiale. VIANU, A. P. 123. DLRLC
- 1.1. Desăvârșire. DEX '09 DEX '98 MDN '00sinonime: desăvârșire
- 1.2. Plenitudine vocalică = perceptibilitate sau audibilitate a unei vocale, putere sonoră a unei vocale. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- plénitude DEX '09 DEX '98 DN
- plenitudo, -inis DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.