Definiția cu ID-ul 32961:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PLENITUDINE s. f. Dezvoltare completă, integrală; deplinătate, totalitate; p. ext. desăvârșire. ◊ Plenitudine vocalică = perceptibilitate sau audibilitate a unei vocale, putere sonoră a unei vocale. – Din fr. plénitude, lat. plenitudo, -inis.