3 intrări
23 de definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PEȚIT s. n. Faptul de a peți; pețitorie. ♦ Loc. adv. (În legătură cu verbe ca „a merge”, „a pleca”, „a se duce”, „a veni”) În (sau la) pețit = ca să pețească pe cineva. – V. peți.
PEȚIT s. n. Faptul de a peți; pețitorie. ♦ Loc. adv. (În legătură cu verbe ca „a merge”, „a pleca”, „a se duce”, „a veni”) În (sau la) pețit = ca să pețească pe cineva. – V. peți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pețit sn [At: LB / V: (îrg) ~ă (Pl: ~e) sf / Pl: (rar) ~uri / E: peți] 1-2 Pețire (1-2). 3-4 (Îlav) (În legătură cu verbele „a merge”, „a pleca”, „a veni”, „a se duce” etc.) În (sau la) ~ sau (îrg) în ~ă Cu scopul de a cere în căsătorie o persoană de sex feminin (pentru sine sau) pentru altcineva, de obicei adresându-se părinților sau rudelor acesteia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PEȚIT s. n. Faptul de a cere în căsătorie o fată; cerere în căsătorie; pețire. Ce are neică de nu i-a primit [Sultănica] pețitul? DELAVRANCEA, S. 15. ◊ Expr. (În construcție cu verbe de mișcare) În pețit (sau pețite). Au poroncit hargaților săi să-i aducă toate hergheliile acasă ca să-și aleagă un cal mîndru sireap, și apoi să meargă undeva în pețite. SBIERA, P. 50. Nu-l trăgea inima a pleca în pețit. ISPIRESCU, L. 33. Venea-n pețite cineva s-o ceară, Ca să se mărite. PANN, P. V. II 98. – Formă gramaticală: (în expr.) pețite.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pețit n. acțiunea de a peți: a merge în pețit.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pețít n., pl. urĭ. Acțiunea de a peți: a umbla (a merge, a te duce) în pețit (greșit scris împețit).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PEȚI, pețesc, vb. IV. Tranz. A cere o fată în căsătorie în numele altcuiva sau pentru sine, de obicei prin intermediul părinților sau al rudelor fetei. – Lat. petere.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PEȚI, pețesc, vb. IV. Tranz. A cere o fată în căsătorie în numele altcuiva sau pentru sine, de obicei prin intermediul părinților sau al rudelor fetei. – Lat. petere.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
peți vt(a) [At: ANON. CAR. / Pzi: ~țesc / E: ml petere] 1-2 (C. i. persoane de sex feminin) A cere în căsătorie (pentru sine sau) pentru altcineva, de obicei adresându-se părinților sau rudelor fetei. 3 (Reg; c. i. afaceri, tranzacții) A intermedia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PEȚI, pețesc, vb. IV. Tranz. A cere în căsătorie o fată. Și cînd o văd, îngălbinesc; Și cînd n-o văd, mă-mbolnăvesc. Iar cînd merg alții de-o pețesc, Vin popi de mă dezleagă. COȘBUC, P. I 118. O peți de la tatăl ei... și învoiala se și făcu. ISPIRESCU, L. 33. Însărcină pe cel mai fruntaș din boierii săi ca să se ducă și să-i pețească mireasă pe una din fetele lui Alb-împărat. POPESCU, B. I 3. ◊ Absol. Feciorul împăratului, care umbla a peți o văzu... și-și puse în gînd s-o ieie de nevastă. ȘEZ. V 66. Nu rînji, lele, dinții, Că n-am venit a peți! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 450.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A PEȚI ~esc tranz. (fete) A cere în căsătorie prin mijlocitori; a stărosti. /<lat. petere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pețì v. a cere în căsătorie. [Lat. PETESCERE, a cere (românește cu sensul restrâns)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pețésc v. tr. (lat. *pĕtesco, *pĕtire îld. pĕto, pétere, a cere; sp. pg. pedir. V. petițiune). Cer în căsătorie p. altu saŭ p. mine. – Și împețesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pețit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pețit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pețit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
peți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pețesc, 3 sg. pețește, imperf. 1 pețeam; conj. prez. 1 sg. să pețesc, 3 să pețească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
peți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pețesc, imperf. 3 sg. pețea; conj. prez. 3 să pețească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
peți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pețesc, imperf. 3 sg. pețea; conj. prez. 3 sg. și pl. pețească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PEȚIT s. v. pețire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PEȚIT s. pețire, (pop.) împețit, stărostie, tocmeală, (reg.) stărostit, (înv.) pețitorie. (~ unei fete de măritat.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PEȚI vb. a cere, (pop.) a împeți, a stărosti, (Transilv.) a votri. (~ fata de la părinți.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PEȚI vb. a cere, (pop.) a împeți, a stărosti, (Transilv.) a votri. (~ fata de la părinți.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
peți (pețesc, pețit), vb. – A cere mîna, a cere în căsătorie. Lat. petĕre (Philippide, Principii, 44; Densusianu, Hlr., 149; Pușcariu 1202; Candrea-Dens., 1370; REW 6444), prin intermediul unei var. populare *petῑre, cf. v. nap. pezzire „a cere de pomană”, it. pezzente „cerșetor”, sp., port. pedir. – Der. pețit, s. n. (cerere în căsătorie); pețitor, s. m. (pretendent; mijlocitor de căsătorii); pețitoare, s. f. (mijlocitoare de căsătorii); pețitorie, s. f. (pețit; îndeletnicirea de a peți).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
peți, pețesc v. t. (intl.) a trăda, a denunța.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
participiu (PT2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
pețitsubstantiv neutru
-
- Ce are neică de nu i-a primit [Sultănica] pețitul? DELAVRANCEA, S. 15. DLRLC
- (În legătură cu verbe ca „a merge”, „a pleca”, „a se duce”, „a veni”) În (sau la) pețit (sau în pețite) = ca să pețească pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Au poroncit hargaților săi să-i aducă toate hergheliile acasă ca să-și aleagă un cal mîndru sireap, și apoi să meargă undeva în pețite. SBIERA, P. 50. DLRLC
- Nu-l trăgea inima a pleca în pețit. ISPIRESCU, L. 33. DLRLC
- Venea-n pețite cineva s-o ceară, Ca să se mărite. PANN, P. V. II 98. DLRLC
-
-
- comentariu Formă gramaticală: pețite.
etimologie:
- peți DEX '09 DEX '98
peți, pețescverb
- 1. A cere o fată în căsătorie în numele altcuiva sau pentru sine, de obicei prin intermediul părinților sau al rudelor fetei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: stărosti
- Și cînd o văd, îngălbinesc; Și cînd n-o văd, mă-mbolnăvesc. Iar cînd merg alții de-o pețesc, Vin popi de mă dezleagă. COȘBUC, P. I 118. DLRLC
- O peți de la tatăl ei... și învoiala se și făcu. ISPIRESCU, L. 33. DLRLC
- Însărcină pe cel mai fruntaș din boierii săi ca să se ducă și să-i pețească mireasă pe una din fetele lui Alb-împărat. POPESCU, B. I 3. DLRLC
- Feciorul împăratului, care umbla a peți... o văzu... și-și puse în gînd s-o ieie de nevastă. ȘEZ. V 66. DLRLC
- Nu rînji, lele, dinții, Că n-am venit a peți! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 450. DLRLC
-
etimologie:
- petere DEX '09 DEX '98