2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂSTORI, păstoresc, vb. IV. Tranz. 1. A duce și a supraveghea oile, vitele la pășune; a pășuna. ♦ Intranz. A se ocupa cu păstoritul. 2. Fig. (Folosit și absol.) A conduce, a îndruma conform preceptelor Bisericii. – Din păstor.

PĂSTORIȚĂ, păstorițe, s. f. Ciobăniță. – Păstor + suf. -iță.

PĂSTORIȚĂ, păstorițe, s. f. Ciobăniță. – Păstor + suf. -iță.

păstoriță sf [At: CONACHI, P. 192 / Pl: ~țe / E: păstor + -iță] 1-2 Femeie sau fată care păzește și îngrijește (oile sau) alte animale erbivore ducându-le la păscut1 Si: ciobăniță, (îrg) păcurăriță, (reg) păcurăreasă. 3 (Orn; reg) Codobatură-galbenă (Motacilla flava).

PĂSTORIȚĂ, păstorițe, s. f. Fată sau femeie care păzește oile sau vitele; ciobăniță. Mine blonda păstoriță... va privi cu drag la plete. COȘBUC, P. II 157. A găsit-o pe păstoriță în deal. CARAGIALE, O. III 194. Iedul fuge și trece lîngă păstorițe. NEGRUZZI, S. I 59.

PĂSTORIȚĂ ~e f. Femeie care are în grijă oile; ciobăniță. /păstor + suf. ~iță

păstoríță f., pl. e. Fată care păzește oile.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

păstoriță s. f., g.-d. art. păstoriței; pl. păstorițe

păstoriță s. f., g.-d. art. păstoriței; pl. păstorițe

păstoriță s. f., g.-d. art. păstoriței; pl. păstorițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂSTORIȚĂ s. v. ciobăniță.

PĂSTORIȚĂ s. v. codobatură, prundar, prundaș.

PĂSTORIȚĂ s. ciobăniță, (înv. și reg.) păcurăriță, (reg.) ciobăncuță, păcurăreasă. (O ~ cu turma.)

păstoriță s. v. CODOBATURĂ. PRUNDAR. PRUNDAȘ.

Intrare: păstorit (part.)
păstorit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păstorit
  • păstoritul
  • păstoritu‑
  • păstori
  • păstorita
plural
  • păstoriți
  • păstoriții
  • păstorite
  • păstoritele
genitiv-dativ singular
  • păstorit
  • păstoritului
  • păstorite
  • păstoritei
plural
  • păstoriți
  • păstoriților
  • păstorite
  • păstoritelor
vocativ singular
plural
Intrare: păstoriță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păstoriță
  • păstorița
plural
  • păstorițe
  • păstorițele
genitiv-dativ singular
  • păstorițe
  • păstoriței
plural
  • păstorițe
  • păstorițelor
vocativ singular
  • păstoriță
  • păstorițo
plural
  • păstorițelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păstori, păstorescverb

  • 1. A duce și a supraveghea oile, vitele la pășune. DEX '09 DLRLC
    • format_quote N-am să văd cîmpii cu soare, N-am să păstoresc mioare, Glas de clopot n-am s-ascult. COȘBUC, P. II 172. DLRLC
    • 1.1. intranzitiv A se ocupa cu păstoritul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Păstorind pe plaiuri și în văi... a așteptat cu dor un curcubeu de pace. SADOVEANU, E. 13. DLRLC
  • 2. figurat tranzitiv (și) absolut A conduce, a îndruma conform preceptelor Bisericii. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Mitropolitul Serafim... a păstorit în țară sub Mihnea-vodă. ODOBESCU, S. I 429. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Biserica Moldaviei s-a păstorit de cătră mitropoliți aleși de înaltul cler. NEGRUZZI, S. I 240. DLRLC
etimologie:
  • păstor DEX '98 DEX '09

păstoriță, păstorițesubstantiv feminin

  • 1. Fată sau femeie care păzește oile sau vitele. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX Scriban
    • format_quote Mîne blonda păstoriță... va privi cu drag la plete. COȘBUC, P. II 157. DLRLC
    • format_quote A găsit-o pe păstoriță în deal. CARAGIALE, O. III 194. DLRLC
    • format_quote Iedul fuge și trece lîngă păstorițe. NEGRUZZI, S. I 59. DLRLC
etimologie:
  • Păstor + sufix -iță. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.