parohial, ~ă a [At: HELIADE, D. C. 236/14 / V: (îrg) ~ofial / S și: ~ochial / P: ~hi-al / Pl: ~i, ~e / E: lat parochialis, ger Parochial] 1-5 Care aparține (parohului sau) parohiei (1-4) Si: (înv) parohialnic (1-5). 6-10 Privitor (la paroh sau) la parohie (1-4) Si: (înv) parohialnic (6-10). 11 (Îs) Biserică ~ă Biserică în care slujește parohul Si: (înv) biserică parohialnică (11). 12 (Îs) Casă (sau locuință) ~ă Clădire, proprietate a bisericii, în care se află locuința și cancelaria parohului.

PAROHIAL, -Ă, parohiali, -e, adj. Care ține de o parohie, al parohiei. Casele parohiale erau tot acolo unde sînt și acum – pustii – pe culmea celui mai înalt deal din sat. DAN U. 62. – Pronunțat: -hi-al.

PAROHIAL ~ă (~i, ~e) Care ține de parohie; propriu parohiei. Sărbătoare ~ă. [Sil. -hi-al] /<lat. parochialis, germ. parochial

parohial a. ce ține de o parohie: biserică parohială.

*parohiál, -ă adj. (d. parohie și suf. -al, după fr. paroissial, mlat. parochialis). Al parohiiĭ: biserica parohială.

parofial, ~ă a vz parohial

parohial (desp. -hi-al) adj. m., pl. parohiali; f. parohială, pl. parohiale

parohial (-hi-al) adj. m., pl. parohiali; f. parohială, pl. parohiale

parohial adj. m. (sil. -hi-al), pl. parohiali; f. sg. parohială, pl. parohiale

parohial.

PAROHIAL adj. (BIS.) (înv.) parohialnic. (Casă ~.)

PAROHIAL adj. (BIS.) (înv.) parohialnic. (Casă ~.)