2 intrări

43 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARAGINĂ, paragini, s. f. Teren necultivat, neîngrijit, acoperit de buruieni; teren neproductiv. ♦ Ruină, dărăpănătură; construcție dărăpănată. ♦ Stare de părăsire, de neîngrijire a unui teren sau a unei construcții. [Var.: (înv.) păragină s. f.] – Et. nec.

PARAGINĂ, paragini, s. f. Teren necultivat, neîngrijit, acoperit de buruieni; teren neproductiv. ♦ Ruină, dărăpănătură; construcție dărăpănată. ♦ Stare de părăsire, de neîngrijire a unui teren sau a unei construcții. [Var.: (înv.) păragină s. f.] – Et. nec.

paragină1 sf [At: (a. 1725) URICARIUL, VII, 16 / V: (înv) ~gen sn, paragin sn, păragen sn, păr~, (reg) părang~, părăg~ / Pl: ~ni, ~ne, (reg) părăgini / E: cf mg parrag] 1-2 Pământ (care nu a fost lucrat niciodată sau) care a fost lăsat multă vreme nelucrat, neîngrijit Si: părăgineală, pârloagă, țelină (îrg) ogor, (reg) părăginitură. 3 Teren neproductiv. 4 Ruină. 5 Construcție dărăpănată Si: dărăpănătură. 6-7 (Stare de) părăsire a unui teren, a unei construcții etc. Si: (asr) neîngrijire.

paragină2 sf vz părangină1[1] modificată

  1. În original, tipărit greșit: vz păragnină1 LauraGellner

PARAGINĂ, paragini, s. f. 1. Loc părăsit, lăsat necultivat, teren acoperit de buruieni; pîrloagă, moină. Și cîmpul e deșert. Un zid neterminat, Paragină, miros de cucută. BENIUC, v. 108. Era atîta pămînt încît era mai multă paragină decît arătură. SADOVEANU, E. 27. ◊ Fig. Cărările lumii se ridică spre creștete, Se desfac din paragini deșteptate popoare. DEȘLIU, G. 54. ◊ (Adjectival) Într-o vie paragină își făcuse culcușul o vulpe. ISPIRESCU, la TDRG. Se întoarce în curte, o curte paragină de mahala, și aprinde un chibrit, CARAGIALE, O. II 87. ♦ Ruină, dărăpănătură. Întinde pe creneluri, pe ziduri și pe porți, Din mușchiul de paragini o fină țesătură. MACEDONSKI, O. I 24. 2. Stare de părăsire, de neîngrijire a unui teren sau a unei clădiri. Hotărîrea [lui Tudor] era să clădească iar casa risipită și să ridice din paragină livada lui Ionașcu. SADOVEANU, O. VII 103. – Pl. și: părăgini (VLAHUȚĂ, la TDRG). – Variantă: păragină (ODOBESCU, S. III 322) s. f.

PARAGINĂ ~i f. 1) Plantă erbacee cu frunze înguste și lungi, cu rădăcina puternică și ramificată, care crește, îndeosebi, pe locurile nelucrate. 2) Teren necultivat plin cu buruieni. 3) Stare a unui teren sau a unei clădiri de care nu îngrijește nimeni. /Orig. nec.

parágină f. 1. pământ rămas necultivat; 2. Bot. parangină. [Ung. PARAG].

*parágină f., pl. e și părăginĭ (ung. parag, parrag, parlag, paragină, cu term. din țelină, d. vsl. prĭelogŭ, schimbare. D. ung. vine sîrb. parlog și rut. palag, vie părăsită. V. pîrloagă). Vie părăsită. Lucru părăsit și ruinat.

PĂRAGINĂ s. f. v. paragină.

PĂRANGINĂ, părangini, s. f. (Bot.; reg.) Vițelar. – Et. nec.

PĂRANGINĂ, părangini, s. f. (Bot.; reg.) Vițelar. – Et. nec.

păpărangină sf vz părangină1

păragenă[1] sf vz paragină1

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: păragen sn LauraGellner

părangină1 sf [At: LB / V: parag~, parangin sn, par~, parlag~, părag~, părăg~, ~gână, părlag~, părla~, păpăra~ / E: ns cf paragină1, pătlagină] (Bot; reg) 1 Vițelar (Anthoxanthum odoratum). 2 (Îf parangină) Iarba-Sfintei-Mării (Hierochloë odorata). 3 (Îf paragină) Trestie de câmp (Calamagrostis epigeios). 4 (Îf parangin) Tremurătoare (Briza media).

PĂRANGINĂ s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze lungi, cu floarea în formă de spic des, plăcut mirositoare; crește prin livezi și pășuni (Anthroxanthum odoratum); vițelar.

parangină f. Tr. vițelar (buruiana crește prin paragini).

parángină f., pl. e (d. paragină). Trans. Pălciană.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

paragină s. f., g.-d. art. paraginii; pl. paragini

paragină s. f., g.-d. art. paraginii; pl. paragini

paragină s. f., g.-d. art. paraginii; pl. paragini

părangină (plantă) (reg.) s. f., g.-d. art. păranginii; pl. părangini

părangină (plantă) (reg.) s. f., g.-d. art. păranginii; pl. părangini

părangină (bot.) s. f., g.-d. art. păranginii; pl. părangini

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PARAGINĂ s. 1. pârloagă, țelină, (pop.) părăgineală, (înv. și reg.) ogor, (reg.) hat, părăginitură. (Grădina a ajuns o ~.) 2. părăginire, părăsire, sălbăticie. (Parc lăsat în ~.) 3. v. ruină.

PARAGINĂ s. 1. pîrloagă, țelină, (pop.) părăgineală, (înv. și reg.) ogor, (reg.) hat, părăginitură. (Grădina a ajuns o ~.) 2. părăginire, părăsire, sălbăticie. (Parc lăsat în ~.) 3. dărăpănătură, dărîmătură, năruitură, prăbușitură, ruină, surpătură, (reg.) ruinătură, (înv.) risipă, risipitură, surpare. (O ~ de casă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

păragină (păragini), s. f.1. Ruină, dărîmătură. – 2. Părăsire, abandonare. – 3. Țarină, ogor negru, țelină, pîrloagă. – 4. (Adj.) Viran, nepopulat. – Var. paragină. Origine îndoielnică. Poate în loc de *părajină < părădui. Se pune de obicei în legătură cu mag. parrag, parlag „pîrloagă”, cf. pîrlog (Cihac, II, 246; Tiktin; Candrea); dar der. este dificilă din punct de vedere fonetic (Tiktin presupune că finala o reproduce pe cea din țelină, compoziție care e puțin probabilă) și nu explică toate sensurile cuvîntului rom. Giuglea, Dacor., I, 495, prefera etimonul lat. *voraginem, încrucișat cu pîrlog sau părăsi și Conev 39 pornea de la sl. prazdĭnŭ, ambele improbabile. Pare bătătoare la ochi coincidența cu lucan. prasana, pe care Rohlfs, Ital., 359 îl explică printr-un lat. *piraginem. Der. părăgini, vb. (a părăsi; a lăsa ogorul pîrloagă; a (se) degrada, a (se) ruina); părăginos, adj. (ruinat, părăsit); parangină, s. f. (vițelar, Anthoxanthum odoratum).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

părangină, părangini, s.f. (reg.) 1. plantă erbacee din familia gramineelor, cu miros plăcut, cu frunze lungi, cu flori grupate în spic, vițelar. 2. iarba-Sfintei-Mării. 3. trestie de câmp. 4. plantă denumită și tremurătoare.

Intrare: paragină
paragină substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paragină
  • paragina
plural
  • paragini
  • paraginile
genitiv-dativ singular
  • paragini
  • paraginii
plural
  • paragini
  • paraginilor
vocativ singular
plural
părangină substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părangină
  • părangina
plural
  • părangini
  • păranginile
genitiv-dativ singular
  • părangini
  • păranginii
plural
  • părangini
  • păranginilor
vocativ singular
plural
păragenă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păragină substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păragină
  • păragina
plural
  • păragini
  • păraginile
genitiv-dativ singular
  • păragini
  • păraginii
plural
  • păragini
  • păraginilor
vocativ singular
plural
paragen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
paragin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
parangin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
parangină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
parlagină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păpărangină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părăgină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părangână
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părlagină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părlangină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părăgină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: părangină
părangină substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părangină
  • părangina
plural
  • părangini
  • păranginile
genitiv-dativ singular
  • părangini
  • păranginii
plural
  • părangini
  • păranginilor
vocativ singular
plural
paragină substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paragină
  • paragina
plural
  • paragini
  • paraginile
genitiv-dativ singular
  • paragini
  • paraginii
plural
  • paragini
  • paraginilor
vocativ singular
plural
păragină substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păragină
  • păragina
plural
  • păragini
  • păraginile
genitiv-dativ singular
  • păragini
  • păraginii
plural
  • păragini
  • păraginilor
vocativ singular
plural
paragen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
paragin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
parangin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
parangină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
parlagină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păpărangină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părăgină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părangână
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părlagină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părlangină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părăgină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

paragină, paraginisubstantiv feminin

  • 1. Teren necultivat, neîngrijit, acoperit de buruieni; teren neproductiv. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și cîmpul e deșert. Un zid neterminat, Paragină, miros de cucută. BENIUC, V. 108. DLRLC
    • format_quote Era atîta pămînt încît era mai multă paragină decît arătură. SADOVEANU, E. 27. DLRLC
    • format_quote figurat Cărările lumii se ridică spre creștete, Se desfac din paragini deșteptate popoare. DEȘLIU, G. 54. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Într-o vie paragină își făcuse culcușul o vulpe. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Se întoarce în curte, o curte paragină de mahala, și aprinde un chibrit. CARAGIALE, O. II 87. DLRLC
    • 1.1. Construcție dărăpănată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Întinde pe creneluri, pe ziduri și pe porți, Din mușchiul de paragini o fină țesătură. MACEDONSKI, O. I 24. DLRLC
    • 1.2. Stare de părăsire, de neîngrijire a unui teren sau a unei construcții. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Hotărîrea [lui Tudor] era să clădească iar casa risipită și să ridice din paragină livada lui Ionașcu. SADOVEANU, O. VII 103. DLRLC
  • comentariu Plural și: părăgini. DLRLC
etimologie:

părangină, păranginisubstantiv feminin

  • 1. botanică regional Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze lungi, cu floarea în formă de spic des, plăcut mirositoare; crește prin livezi și pășuni (Anthroxanthum odoratum). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vițelar
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.