PĂLIUR, păliuri, s. m. Arbust spinos de origine mediteraneană,^[1] din al cărui lemn greu, dur și elastic se fac cozi de unelte (Paliurus spina-christi). – Din lat. Paliurus, denumirea științifică al plantei.

păliur sm [At: BRANDZA, D. 98 / Pl: ~i / E: lat Paliurus (spina Christi)] Arbust spinos de origine mediteraneană, cu frunzele ovale, netede, prevăzute cu doi spini puternici, cu flori mici, galbene-verzui și cu fructul în formă de pălărie Si: (reg) dracă, spinul-asinului, spinul-lui-Hristos (Paliurus spina Christi).

PĂLIUR, păliuri, s. m. Arbust spinos de origine mediteraneană, din al cărui lemn greu, dur și elastic se fac cozi de unelte (Paliurus spina-christi). – Din lat. Paliurus (numele științific al plantei).

PĂLIUR, păliuri, s. m. Arbust spinos din familia ramnaceelor, al cărui lemn greu, dur și elastic este folosit în special pentru cozi de unelte; crește în Dobrogea pe locuri stîncoase sau este cultivat în garduri vii (Paliurus aculeatus).

PĂLIUR ~i m. Arbust cu frunze ovale prevăzute cu doi spini și cu flori mici galbene-verzui, apreciat pentru lemnul lui rezistent, flexibil și cultivat pentru garduri vii. [Sil. -li-ur] Paliurus

păliur (desp. -li-ur) s. m., pl. păliuri

păliur (-li-ur) s. m., pl. păliuri

păliur s. m. (sil. -li-ur), pl. păliuri

PĂLIUR s. (BOT.; Paliurus spina-christi) (reg.) dracă, spinul-asinului, spinul-lui-Hristos.

PĂLIUR s. (BOT.; Paliurus spina-christi) (reg.) dracă, spinul-asinului, spinul-lui-Hristos.

PĂLIÚR (< lat.) s. m. Arbust cu lujeri anuali geniculați, brun-roșcați sau cenușiu-roșcați, cu câte doi spini la baza frunzelor; fructul este asemănător unei pălării (Paliurus Spina-Christi). Este o plantă rară, care înflorește în perioada mai-aug. și este folosită pentru gardurile vii datorită culorii strălucitoare a frunzișului și formei particulare a fructelor. În România crește spontan, sporadic, mai ales în Dobrogea, și este răspândită în Europa de Sud și Asia de Vest. Este numită și spinul lui Hristos.