paleontologie sf [At: NEGULICI / P: ~le-on~ / Pl: (rar) ~ii / E: fr paléontologie] 1 Știință care se ocupă cu studiul complex al organismelor animale și vegetale fosile, care au populat pământul în timpurile geologice. 2 (Îs) ~ vegetală Paleobotanică. 3 (Îs) ~ animală Paleozoologie.

PALEONTOLOGIE s. f. Știință care se ocupă cu studiul animalelor și plantelor care au trăit pe pămînt în epocile anterioare celei actuale și care ne sînt cunoscute din resturile păstrate în stare de fosile în depozitele sedimentare ale scoarței terestre. Pronunțat: -le-on-.

PALEONTOLOGIE s.f. Ramură a geologiei care studiază viețuitoarele fosile existente în sedimentele scoarței terestre. [Gen. -iei. / < fr. paléontologie, cf. gr. palaios – vechi, on – ființă, logos – studiu].

PALEONTOLOGIE s. f. știință care studiază viețuitoarele fosile descoperite în sedimentele scoarței terestre. (< fr. paléontologie)

PALEONTOLOGIE f. Știință care se ocupă cu studiul organismelor străvechi. [Sil. -le-o-] /<fr. paleontologie

paleontologie f. știința fosilelor, cunoașterea vechilor soiuri de animale și vegetale prin rămășițele aflate în păturile pământului.

*paleontologíe f. (vgr. palaiós, vechĭ on, óntos, ființă, și -logie. V. ontologie). Acea parte a geologiiĭ care se ocupă de animalele și plantele dispărute și rămase numaĭ în stare fósilă: Cuvier a fost unu din fundatoriĭ paleontologiiĭ. V. preistorie.

paleontologie (desp. -le-on-) s. f., art. paleontologia, g.-d. paleontologii, art. paleontologiei

paleontologie (-le-on-) s. f., art. paleontologia, g.-d. paleontologii, art. paleontologiei

paleontologie s. f. (sil. -le-on-) ontologie

paleontologie (e-o)

PALEONTOLOGIE s. 1. paleobiologie. 2. paleontologie animală v. paleozoologie; paleontologie vegetală v. paleobotanică.

PALEONTOLOGIE VEGETALĂ s. paleobotanică, paleofitologie.

PALE-, v. PALEO-. □ ~antrop (v. -antrop), s. m., denumire taxonomică a omului fosil din pleistocenul mediu; sin. omul de Neandertal; ~encefal (v. -encefal), s. n., cea mai veche parte din punct de vedere filogenetic a creierului; sin. paleoencefal; ~ontografie (v. onto-, v. -grafie), s. f., descriere sistematică a fosilelor; ~ontolog (v. onto-, v. -log), s. m. și f., specialist în paleontologie; ~ontologie (v. onto-, v. -logie₁), s. f., știință care se ocupă cu studiul complex al organismelor fosile animale și vegetale descoperite în sedimentele scoarței terestre.