12 definiții pentru paleontolog
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PALEONTOLOG, -Ă, paleontologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în paleontologie. [Pr.: -le-on-] – Din paleontologie (derivat regresiv). Cf. it. paleontologo.
paleontolog, ~ă smf [At: DM / P: ~le-on~ / Pl: ~ogi, ~oge / E: fr paléontologue] Specialist în paleontologie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PALEONTOLOG, -Ă, paleontologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paleontologie. [Pr.: -le-on-] – Din paleontologie (derivat regresiv). Cf. it. paleontologo.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
PALEONTOLOG, paleontologi, s. m. Om de știință care se ocupă cu paleontologia. – Pronunțat: -le-on-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PALEONTOLOG, -Ă s.m. și f. Specialist în paleontologie. [< fr. paléontologue].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PALEONTOLOG, -Ă s. m. f. specialist în paleontologie. (< fr. paléontologue)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PALEONTOLOG ~gi m. Specialist în paleontologie. [Sil. -le-o-] /<fr. paléontoloque
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*paleontológ, -oágă s. (d. paleontologie). Acela care știe paleontologia.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
paleontolog (desp. -le-on-) s. m., pl. paleontologi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
paleontolog (-le-on-) s. m., pl. paleontologi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
paleontolog s. m. (sil. -le-on-), pl. paleontologi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
PALE-, v. PALEO-. □ ~antrop (v. -antrop), s. m., denumire taxonomică a omului fosil din pleistocenul mediu; sin. omul de Neandertal; ~encefal (v. -encefal), s. n., cea mai veche parte din punct de vedere filogenetic a creierului; sin. paleoencefal; ~ontografie (v. onto-, v. -grafie), s. f., descriere sistematică a fosilelor; ~ontolog (v. onto-, v. -log), s. m. și f., specialist în paleontologie; ~ontologie (v. onto-, v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu studiul complex al organismelor fosile animale și vegetale descoperite în sedimentele scoarței terestre.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: pa-le-on-
substantiv masculin (M14) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
paleontolog, paleontologisubstantiv masculin paleontologă, paleontologesubstantiv feminin
- 1. Specialist în paleontologie. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- paleontologie DEX '98 DEX '09
- paleontologo DEX '98 DEX '09