opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PACIFICATOR, -OARE, pacificatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabilește pacea, liniștea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore.

PACIFICATOR, -OARE, pacificatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabilește pacea, liniștea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore.

pacificator, ~oare smf, a [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~oare / E: fr pacificateur] 1-4 (Persoană) care pacifică (1-2).

PACIFICATOR, -OARE, pacificatori, -oare, adj. Care pacifică, împăciuitor. ◊ (Substantivat; ironic) La 1788, în Viena, unde nu știm ce căuta pacificatorul nepoftit al consîngenilor săi [Molnar] tipărea o gramatică germano-romînă. IORGA, I. II 287.

PACIFICATOR, -OARE adj. Care pacifică, împăciuitor. [Cf. lat. pacificator, fr. pacificateur].

PACIFICATOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care pacifică. (< fr. pacificateur, it. pacificatore)

PACIFICATOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care are menirea de a restabili pacea. /<fr. pacificateur

PACIFICATOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care pacifică; conciliator; împăciuitor. /<fr. pacificateur

pacificator m. cel ce pacifică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pacificator adj. m., s. m., pl. pacificatori; adj. f., s. f. sg. și pl. pacificatoare

pacificator adj. m., s. m., pl. pacificatori; adj. f., s. f. sg. și pl. pacificatoare

pacificator s. m., adj. m., pl. pacificatori; f. sg. și pl. pacificatoare, g.-d. sg. art. pacificatoarei

Intrare: pacificator (adj.)
pacificator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pacificator
  • pacificatorul
  • pacificatoru‑
  • pacificatoare
  • pacificatoarea
plural
  • pacificatori
  • pacificatorii
  • pacificatoare
  • pacificatoarele
genitiv-dativ singular
  • pacificator
  • pacificatorului
  • pacificatoare
  • pacificatoarei
plural
  • pacificatori
  • pacificatorilor
  • pacificatoare
  • pacificatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: pacificator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pacificator
  • pacificatorul
  • pacificatoru‑
plural
  • pacificatori
  • pacificatorii
genitiv-dativ singular
  • pacificator
  • pacificatorului
plural
  • pacificatori
  • pacificatorilor
vocativ singular
  • pacificatorule
plural
  • pacificatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pacificator, pacificatorisubstantiv masculin
pacificatoare, pacificatoaresubstantiv feminin
pacificator, pacificatoareadjectiv

  • 1. (Persoană) care pacifică, care restabilește pacea, liniștea. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: împăciuitor
    • format_quote ironic La 1788, în Viena, unde nu știm ce căuta pacificatorul nepoftit al consîngenilor săi... [Molnar] tipărea o gramatică germano-romînă. IORGA, I. II 287. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.