osificat, ~ă a [At: C. PETRESCU, O. P. I, 241 / Pl: ~ați, ~e / E: osifica] 1 (D. părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) Transformat în os. 2 (D. părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) Întărit ca un os. 3 (Fig) Scheletic.

OSIFICAT, -Ă, osificați, -te, adj. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) Transformat în os, întărit ca un os. ♦ Fig. Slab, scheletic. Avea în față chipul osificat al amfitrioanei, C. PETRESCU, O. P. I 241.

osifia v vz osifica

osifica vr [At: KRETZULESCU, A. 127/17 / V: (iuz; css) ~ia / Pzi: osific / E: fr ossifier] (D. părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) 1 A se transforma în os. 2 A se întări ca un os.

OSIFICA, pers. 3 osifică, vb. I. Refl. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) A se transforma în os, a se întări ca un os.

OSIFICA vb. I. refl. A se transforma în os; a căpăta structură osoasă. [P.i. 3 osifică. / cf. fr. ossifier].

OSIFICA vb. refl. a se transforma în os; a căpăta structură osoasă. (după fr. ossifier)

A SE OSIFICA pers.3 se osifică intranz. 1) A deveni os; a se transforma în țesut osos. 2) A deveni tare ca un os; a căpăta consistență de os. /<fr. ossifier

A OSIFICA osific tranz. A face să se osifice. /<fr. ossifier

osificà v. a (se) transforma în oase.

*osífic, a -á v. tr. (d. lat. os, ossis, os, și -fic din petri-fic). Prefac în os, vorbind de membrane și cartilaginĭ.

osifica (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se osifică, imperf. 3 pl. se osificau; conj. prez. 3 să se osifice; ger. osificându-se

!osifica (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se osifică

osifica vb., ind. prez. 3 sg. și pl. osifică

osifica (ind. prez. 3 sg. și pl. osifică)

osific, -cat prt.