oscilant, ~ă a [At: SOARE, MAȘ. 87 / Pl: ~nți, ~e / E: fr oscillant] 1 Care se mișcă alternativ în sensuri opuse Si: balansat, legănat, pendulat. 2 (Fig) Nehotărât. 3 (Fig) Ezitant. 4 (Fig) Fluctuant.

OSCILANT, -Ă, oscilanți, -te, adj. Care oscilează; (fig.) șovăitor, ezitant, fluctuant. Personaj oscilant, în care mai dăinuiesc încă rămășițele vechii mentalități. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 180, 6/1.

OSCILANT, -Ă adj. Care oscilează. ♦ (Fig.) Șovăitor; fluctuant. [Cf. fr. oscillant].

OSCILANT, -Ă adj. 1. care oscilează. 2. (fig.) fluctuant; ezitant. (< fr. oscillant)

OSCILANT ~tă (~ți, ~te) 1) Care oscilează; cu ritm de oscilație. 2) fig. Care nu se poate hotărî; caracterizat prin șovăiri; șovăitor; ezitant; indecis. /<fr. oscillant

oscilant adj. m., pl. oscilanți; f. oscilantă, pl. oscilante

oscilant adj. m., pl. oscilanți; f. oscilantă, pl. oscilante

oscilant adj. m., pl. oscilanți; f. sg. oscilantă, pl. oscilante

OSCILANT adj. v. oscilatoriu.

OSCILANT adj. v. ezitant, fluctuant, indecis, instabil, nedecis, nehotărât, schimbător, șovăielnic, șovăitor, variabil.

OSCILANT adj. oscilatoriu, pendular. (Mișcare ~.)

oscilant adj. v. EZITANT. FLUCTUANT. INDECIS. INSTABIL. NEDECIS. NEHOTĂRÎT. SCHIMBĂTOR. ȘOVĂIELNIC. ȘOVĂITOR. VARIABIL.

Oscilant ≠ constant