OPERATOR, -OARE, operatori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care supraveghează funcționarea unei mașini de lucru, a unui aparat sau care efectuează diverse operații cu acestea. ♦ Spec. Persoană care mânuiește aparatul de luat vederi în timpul filmării; persoană care proiectează filmul pe ecran. 2. S. m. și f. Persoană care face anumite operații chirurgicale; chirurg. 3. S. m. (Mat.) Funcție între două spații vectoriale, compatibilă cu structura vectorială a spațiilor respective. 4. S. m. (Filol.) Conectiv. 5. Adj. (În sintagma) Bloc operator = complex în cadrul unei secții de chirurgie care include sala de operații, sala de preanestezie și sălile aferente. – Din fr. opérateur, lat. operator, -oris.

OPERATORIU, -IE, operatorii, adj. Privitor la chirurgie, în legătură cu chirurgia; chirurgical. – Din fr. opératoire, lat. operatorius.

operatoriu, ~ie a [At: PARHON, O. A. I, 113 / P: ~ri-e / Pl: ~ii / E: fr opératoire, lat operatorius, -a, -um] Chirurgical.

*OPERATOR sm. 🩺 Cel ce face operațiuni de chirurgie [fr.].

*OPERATORIU adj. Privitor la operațiuni; medicina operatorie, chirurgia [fr.].

OPERATOR, -OARE, operatori, -oare, subst., adj. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care supraveghează funcționarea unei mașini de lucru, a unui aparat sau care efectuează diverse operații cu acestea. ♦ Spec. Persoană care mânuiește aparatul de luat vederi în timpul filmării; persoană care proiectează filmul pe ecran. 2. S. m. și f. Persoană care face anumite operații chirurgicale; chirurg. 3. S. m. (Mat.) Funcție între două spații vectoriale, compatibilă cu structura vectorială a spațiilor respective. 4. S. m. (Fil.) Conectiv. 5. Adj. (În sintagma) Bloc operator = complex în cadrul unei secții de chirurgie care include sala de operații, sala de preanestezie și sălile aferente. – Din fr. opérateur, lat. operator, -oris.

OPERATORIU, -IE, operatorii, adj. (Livr.) Privitor la chirurgie, în legătură cu chirurgia; chirurgical. – Din fr. opératoire, lat. operatorius.

OPERATOR, -OARE, operatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care supraveghează funcționarea unei mașini de lucru, a unui aparat, sau efectuează diverse operații cu acestea. V. manipulant. Operatorii filmează aceste sute de mii de oameni care roiesc prin poienele pădurii. STANCU, U.R.S.S. 169. 2. Persoană care face anumite operații (mai ales chirurgicale); chirurg. Clinica are un foarte bun operator.

OPERATORIU, -IE, operatorii, adj. (Livresc) Care se ocupă cu chirurgia, de chirurgie. Medicină operatorie. ▭ Studiul leziunii în timpul intervențiilor operatorii. PARHON, O. A. I 113.

OPERATOR, -OARE s.m. și f. 1. Persoană calificată care supraveghează funcționarea unui aparat sau a unei mașini. 2. Care operează; chirurg. 3. Cel care mînuiește aparatul de filmat la fotografiere sau la proiectare. // s.m. 1. Simbol folosit în operațiile matematice (numere, funcții, vectori etc.), care se găsește indicat în dreapta. 2. Organ al unui calculator care efectuează operații aritmetice sau logice. 3. (Biol.) Element genetic care controlează acțiunea a două sau a mai multor gene structurale legate de-a lungul unui cromozom; genă operatorie. 4. (Mat.) Funcție, aplicație. ♦ Funcție al cărei argument este constituit din altă funcție. ♦ (Log.) Conectiv. [Cf. fr. opérateur, lat. operator – care acționează asupra cuiva].

OPERATOR, -OARE adj. v. operatoriu.

OPERATORIU, -IE adj. 1. (Liv.) Referitor la operații chirurgicale; de chirurgie. 2. (Biol.) Referitor la operator. [Pron. -riu, var. operator, -oare adj. / cf. fr. opératoire, lat. operatorius].

OPERATOR, -OARE I. s. m. f. 1. persoană calificată care supraveghează funcționarea unei mașini sau instalații. 2. chirurg (care operează). 3. specialist care mânuiește aparatul de filmat la realizarea imaginilor sau la proiectare. ♦ ~ de sunet = tehnician de înaltă calificare care răspunde de realizarea coloanei sonore a filmului. II. s. m. 1. simbol în operațiile matematice, indicat în dreapta. 2. organ al unui calculator care efectuează operații aritmetice sau logice. 3. element genetic care controlează activitatea genelor structurale (legate de-a lungul cromozomului). 4. (mat.) funcție, aplicație. ◊ funcție al cărei argument este constituit din altă funcție. 5. (log.) conectiv. (< fr. opérateur, lat. operator)

OPERATORIU, -IE adj. referitor la operații chirurgicale. (< fr. opératoire, lat. operatorius)

OPERATOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Lucrător specializat în efectuarea unor operații tehnice sau în manipularea unor aparate. 2) Persoană care operează, execută o acțiune. ~ de cinema. 3) înv. Medic specializat în operații chirurgicale; chirurg. /<fr. opérateur, lat. operator, -oris

OPERATORIU ~e (~i) livr. Care ține de operații chirurgicale; propriu operațiilor chirurgicale; chirurgical. [Sil. -riu] /<fr. opératoire, lat. operatorius

operatoriu a. relativ la operațiunile chirurgicale: medicină operatorie.

*operatór, -oáre adj. și s. Acela care face operațiunĭ în chirurgie, chimie, fizică.

*operatóriŭ, -ie adj. (lat. operatorius). Relativ la operațiunile chirurgice: medicina operatorie.

operatoare s. f., g.-d. art. operatoarei; pl. operatoare

operatoare s. f., g.-d. art. operatoarei; pl. operatoare

operatoare s. f., g.-d. art. operatoarei; pl. operatoare

operatoriu (referitor la operații chirurgicale) [riu pron. rĭu] adj. m., f. operatorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. operatorii (intervenție operatorie)

operatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. operatorie (-ri-e); pl. m. și f. operatorii

operatoriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. operatorie (sil. -ri-e); pl. m. și f. operatorii

operator sb. (chirurg care operează).

operatoriu, -rie adj. (medicină operatorie).

OPERATOR s. v. chirurg.

OPERATORIU adj. v. chirurgical. (Intervenție ~.)

operator s. v. CHIRURG.

OPERATORIU adj. (MED.) chirurgical. (Intervenție ~.)