octant sn [At: CADE / Pl: ~e / E: fr octant] 1-2 (Mat) A opta parte din circumferința unui cerc sau dintr-o suprafață circulară. 3 Fiecare dintre cele opt porțiuni din suprafața unui corp sferic, determinate de trei planuri perpendiculare care se intersectează în centrul corpului. 4 Instrument utilizat în navigația maritimă și în cea aeriană și care servește la măsurarea înălțimii aștrilor, a distanțelor lor unghiulare etc.

*OCTANT (pl. -te) sn. 💫 1 Distanța de 45° între doi aștri ¶ 2 Instrument cu care se măsoară în astronomie unghiurile (🖼 3408) [fr.].

OCTANT, octante, s. n. 1. Instrument de navigație maritimă și aeriană, care servește la măsurarea înălțimii astrelor, a distanțelor lor unghiulare etc. 2. A opta parte din circumferința unui cerc sau dintr-o suprafață circulară. ♦ Fiecare dintre cele opt porțiuni din suprafața unui corp sferic, determinate de trei planuri perpendiculare care se intersectează în centrul corpului.

OCTANT s.n. 1. Instrument folosit în navigația maritimă și aeriană pentru observarea înălțimii aștrilor și pentru măsurarea distanțelor lor unghiulare. 2. A opta parte a cercului; arc de 45 de grade. ♦ Fiecare dintre cele opt regiuni în care trei plane concurente, perpendiculare două cîte două, împart spațiul. [< fr. octant, cf. lat. octans].

OCTANT s. n. 1. sector de cerc egal cu 45°. ◊ fiecare dintre cele opt regiuni din suprafața unui corp sferic, determinate de trei plane concurente, perpendiculare două câte două. ◊ porțiune a globului egală cu 1/8 din suprafața sa totală. 2. instrument asemănător cu sextantul, dar având limbul de 45°, pentru măsurarea înălțimii aștrilor și a distanțelor lor unghiulare. (< fr. octant, lat. octans)

OCTANT¹ ~e n. Instrument pentru măsurarea înălțimii aștrilor și a distanțelor unghiulare ale acestora (folosit, în trecut, în navigația maritimă și aeriană). /<fr. octant

OCTANT² ~e n. 1) A opta parte dintr-un cerc; arc de 45 de grade. 2) Fiecare dintre cele opt unghiuri de 45 de grade ale unei sfere, împărțite de trei planuri perpendiculare unul pe altul. /<fr. octant

octant s. n., pl. octante

octant s. n., pl. octante

octant s. n., pl. octante

OCTANT instrument utilizat în navigația aeriană pentru observarea înălțimii aștrilor și pentru determinarea distanței unghiulare.

OCTANT s. n. 1. (Mat.) A opta parte din circumferința unui cerc sau dintr-o suprafață circulară. Calculul valorii obținute se poate reduce la primul octant (a opta parte din cerc) pe baza teoremei IV. trigonom. 61. ♦ Fiecare dintre cele opt porțiuni din suprafața unui corp sferic, determinate de trei planuri perpendiculare care se intersectează în centrul corpului. DL, DM. 2. Instrument întrebuințat în navigația maritimă și în cea aeriană și care servește la măsurarea înălțimii aștrilor, a distanțelor lor unghiulare etc. V. s e x t a n t. Cf. cade. – PI.: octante. – Din fr. octant.