OCTANT s. n. 1. (Mat.) A opta parte din circumferința unui cerc sau dintr-o suprafață circulară. Calculul valorii obținute se poate reduce la primul octant (a opta parte din cerc) pe baza teoremei IV. trigonom. 61. ♦ Fiecare dintre cele opt porțiuni din suprafața unui corp sferic, determinate de trei planuri perpendiculare care se intersectează în centrul corpului. DL, DM. 2. Instrument întrebuințat în navigația maritimă și în cea aeriană și care servește la măsurarea înălțimii aștrilor, a distanțelor lor unghiulare etc. V. s e x t a n t. Cf. cade. – PI.: octante. – Din fr. octant.