OCEANOLOG, -Ă, oceanologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în oceanologie. – Din germ. Ozeanolog.

oceanolog, ~ă smf [At: DN³ / Pl: ~ogi, ~oge / E: ger Ozeanolog] Specialist în oceanologie.

OCEANOLOG, -Ă, oceanologi, -ge, s. m. și f. Specialist în oceanologie. – Din germ. Ozeanolog.

OCEANOLOG, -Ă s.m. și f. Specialist în oceanologie. [Cf. germ. Ozeanolog].

OCEANOLOG, -Ă s. m. f. specialist în oceanologie. (< germ. Ozeanolog)

oceanolog-biolog s. m. Oceanolog specialist în biologie ◊ „Eroul filmului, oceanolog-biolog, întreprinde cercetări asupra comportamentului afectiv și social al delfinilor.” R.l. 31 III 75 p. 2 (din oceanolog + biolog)

oceanolog (desp. -cea-) s. m., pl. oceanologi corectat(ă)

*oceanolog (-cea-) s. m., pl. oceanologi

oceanolog s. m., pl. oceanologi

OCEANO- „ocean, mare”. ◊ gr. okeanos „ocean” > fr. océano-, engl. id. > rom. oceano-. □ ~drom (v. -drom), adj., (despre specii acvatice) care migrează numai în inferiorul mediului marin; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante care cresc în apa oceanelor; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în oceanografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Știință care se ocupă cu studiul fenomenelor fizice și chimice din mări și oceane. 2. Disciplină care tratează despre influența mediului marin asupra florei și faunei de la diferite adîncimi; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în oceanologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul oceanului planetar.