NOTARIAT, notariate, s. n. Instituție publică în care se redactează, se legalizează și se autentifică anumite acte care să înlesnească cetățenilor dovedirea și valorificarea drepturilor lor civile; funcția și activitatea notarului sau a autorității însărcinate cu autentificarea și legalizarea actelor; birou notarial. ◊ Acte de notariat = acte autentice sau care urmează să fie autentificate, legalizate. [Pr.: -ri-at] – Din fr. notariat, germ. Notariat.

notariat sn [At: I. GOLESCU, C. / P: ~ri-at / Pl: ~e / E: fr notariat, ger Notariat] 1 Funcție și activitate a notarului¹ (5). 2 Instituție publică în care se întocmesc, se legalizează, se autentifică etc. unele înscrisuri, se eliberează copii etc. 3 (Îs) Acte de ~ Acte întocmite de un notar¹ (6) sau de un notariat (2). 4 (Îs) Secție (sau tribunal) de ~ Secție a unui tribunal care se ocupa cu înregistrarea, legalizarea, autentificarea actelor. 5 (Îs) ~ de stat Organ de stat care întocmește acte menite să îndeplinească persoanelor constatarea raporturilor lor juridice, asigurându-le ocrotirea intereselor și exercițiul drepturilor civile.

*NOTARIAT² sbst. 1 Exercițiul profesiunii de notar; tribunal de ~, unde se înscriu, unde se trec în condică actele de cumpărare sau de vînzare, testamentele, etc. ¶ 2 Totalitatea corporațiunilor de notari [fr.].

*NOTARIAT¹ adj. ⚖️ Făcut în fața notarului: act ~ [fr. n o t a r i é].

NOTARIAT, notariate, s. n. Instituție publică în care se redactează, se legalizează și se autentifică acte; funcția și activitatea notarului sau a autorității însărcinate cu autentificarea și legalizarea actelor. ◊ Acte de notariat = acte autentice sau care urmează să fie autentificate, legalizate. [Pr.: -ri-at] – Din fr. notariat, germ. Notariat.

NOTARIAT, notariate, s. n. (Azi mai ales determinat prin «de stat») Instituție publică în care se legalizează și se autentifică acte. ◊ Acte de notariat = acte autentice sau care urmează să fie autentificate, legalizate. (În vechea organizare judecătorească) Secție de notariat = secție a unui tribunal care se ocupa cu înregistrarea, legalizarea, autentificarea actelor. – Pronunțat: -ri-at.

NOTARIAT s.n. 1. Funcția de notar. 2. Instituție publică care autentifică și legalizează acte, contracte etc. [Pron. -ri-at. / < germ. Notariat, cf. fr. notariat].

NOTARIAT s. n. 1. funcția de notar. 2. instituție publică care autentifică și legalizează acte, contracte etc. (< fr. notariat, germ. Notariat)

NOTARIAT ~e n. Organ de stat unde se întocmesc și se autentifică acte sau se legalizează copii. [Sil. -ri-at] /<fr. notariat, germ. Notariat

notariat a. făcut de un notar: act notariat. ║ n. funcțiune de notar și biroul notarului.

* notariát n., pl. e (lat. notariatus). Funcțiunea de notar.

notariat (desp. -ri-at) s. n., pl. notariate

notariat (-ri-at) s. n., pl. notariate

notariat s. n. (sil. -ri-at), pl. notariate

NOTARIÁT (< fr., germ.) s. n. Instituție publică având competența de a întocmi, autentifica și legaliza anumite acte, de a da dată certă, de a învesti cu formula executorie înscrisurile autentice, de a elibera certificate de moștenitor și de a face unele constatări sau de a săvârși alte acte de natură a înlesni cetățenilor dovedirea și valorificarea drepturilor civile; funcția și activitatea notarului public; concr. birou notarial; cabinetul sau locul de muncă al unui notar public.

NOTARIAT s. n. 1. Funcția și activitatea notarului¹ (3) sau a autorității însărcinate cu redactarea, autentificarea, legalizarea și eliberarea unor acte, contracte, certificate, copii etc. v. notărie. cf. i. golescu, c., pontbriant, d. Lucrările de notariat săvîrșite în cursul anului 1868 sînt: 25 executări silite, 17 sechestre. i. ionescu, p. 191, cf. barcianu, v., lm, alexi, w. În zadar, nu-i plăcea notariatul și pace. rebreanu, i. 62. 2. (În vechea organizare administrativă) Instituție publică în care se întocmeau, se legalizau, se autentificau etc. unele înscrisuri, se eliberau copii etc. Se va propune revizia legilor atingătoare de notariat. cr (1836), 30¹/57, cf. pontbriant, d., barcianu, v., alexi, w. ◊ Acte de notariat = acte întocmite de un notar¹ (3) sau de notariat (2). Dăianu făcea și acte de notariat. f (1900), 578. Actele de notarial, actele cari se vor prezenta înaintea instanțelor sînt prevăzute cu semnătura și sigiliul părții interesate. bul. com. ist. i, 35. Secție (sau tribunal) de notariat = secție a unui tribunal care se ocupa cu înregistrarea, legalizarea și autentificarea actelor. cf. ddrf, cade. 3. (În sintagma) Notariat de stat = organ de stat care îndeplinește acte menite să înlesnească persoanelor constatarea raporturilor lor juridice, asigurîndu-le ocrotirea intereselor și exercițiul drepturilor civile. Actul constitutiv și statutul, aprobate de adunarea generală de constituire, vor fi autentificate de notariatul de stat. bo (1954), 585. Notariatul de stat... are importante atribuții de procedură civilă nelitigioasă, avînd drept scop să ajute cetățenii... în întocmirea înscrisurilor constatatoare ale raporturilor lor juridice. pr. drept, 830. Notariatul de stat avînd în competența sa și alte probleme ca: certificarea unor fapte incontestabile, efectuarea procedurii succesorale. jn 1959, 1 159. O serie de atribuții notariale revin și organelor locale ale puterii de stat din comunele și orașele în care nu funcționează notariate de stat. rl 1968, nr. 7 274. – Pronunțat: -ri-al. – pl.: notariate. – Din fr. notariat, germ. Notariat.