NOTARIAT s. n. 1. Funcția și activitatea notarului¹ (3) sau a autorității însărcinate cu redactarea, autentificarea, legalizarea și eliberarea unor acte, contracte, certificate, copii etc. v. notărie. cf. i. golescu, c., pontbriant, d. Lucrările de notariat săvîrșite în cursul anului 1868 sînt: 25 executări silite, 17 sechestre. i. ionescu, p. 191, cf. barcianu, v., lm, alexi, w. În zadar, nu-i plăcea notariatul și pace. rebreanu, i. 62. 2. (În vechea organizare administrativă) Instituție publică în care se întocmeau, se legalizau, se autentificau etc. unele înscrisuri, se eliberau copii etc. Se va propune revizia legilor atingătoare de notariat. cr (1836), 30¹/57, cf. pontbriant, d., barcianu, v., alexi, w. ◊ Acte de notariat = acte întocmite de un notar¹ (3) sau de notariat (2). Dăianu făcea și acte de notariat. f (1900), 578. Actele de notarial, actele cari se vor prezenta înaintea instanțelor sînt prevăzute cu semnătura și sigiliul părții interesate. bul. com. ist. i, 35. Secție (sau tribunal) de notariat = secție a unui tribunal care se ocupa cu înregistrarea, legalizarea și autentificarea actelor. cf. ddrf, cade. 3. (În sintagma) Notariat de stat = organ de stat care îndeplinește acte menite să înlesnească persoanelor constatarea raporturilor lor juridice, asigurîndu-le ocrotirea intereselor și exercițiul drepturilor civile. Actul constitutiv și statutul, aprobate de adunarea generală de constituire, vor fi autentificate de notariatul de stat. bo (1954), 585. Notariatul de stat... are importante atribuții de procedură civilă nelitigioasă, avînd drept scop să ajute cetățenii... în întocmirea înscrisurilor constatatoare ale raporturilor lor juridice. pr. drept, 830. Notariatul de stat avînd în competența sa și alte probleme ca: certificarea unor fapte incontestabile, efectuarea procedurii succesorale. jn 1959, 1 159. O serie de atribuții notariale revin și organelor locale ale puterii de stat din comunele și orașele în care nu funcționează notariate de stat. rl 1968, nr. 7 274. – Pronunțat: -ri-al. – pl.: notariate. – Din fr. notariat, germ. Notariat.